Inimi

E amuzant cum toti oamenii deseneaza inimi, dar nimeni nu se deranjeaza sa le umple cu culoare.

Si ele raman mereu goale…

Da…

……

Am un creion negru. Crezi ca as reusi sa umplu inima ta cu el?

Nu. Nu ai reusi…

Cand auzi cuvantul inimi la ce te gandesti?

Baterii.

De ce?

Pentru ca fac lucrurile sa functioneze.

Insa ele mor.

Unele sunt reincarcabile.

Dar majoritatea nu sunt…

Inima mea e singura uneori. Parca ar fi unica stea in infinitatea cerului. Poate ii e dor…

Am primit o leapsa de la only.hope si Little Leisure unde va trebui sa scriu 6 lucruri ce ma fac sa zambesc.

1. 1.Familia! Mami, Danut si Kyrush imi aduc in fiecare zi nenumarate zambete.

2. 2.Prietenii! Nu sunt multi, dar sunt suficienti.

3. 3.Tineretea! Cum sa nu zambesc cand ma stiu puternica, sanatoasa si tanara?

4. 4Soarele! Fiecare rasarit ce ma conduce la scoala dimineata si fiecare apus ce-mi vegheaza camera seara.

5.Sperantele! Visele, planurile si tot viitorul meu imi aduc zambete si putere de a lupta pentru ele.

6. 6.Si mai presus de toate, Tu ma faci sa zambesc in fiecare clipa.

Dincolo de acea camera

In interiorul meu e o camera. De la etajul amintirilor pornesti spre incaperea sentimentelor, intrii pe fereastra viselor, te opresti in fata sperantelor apoi ajungi in ultima camera pe dreapta. Putini oameni au trecut pragul acelei usi. Trebuie sa iti lasi inima dezbracata de rautati, sa-ti dai jos resentimentele si mandria, orgoliul si minciuna. Iti poti pastra timiditatea, zambetul si caldura sufletului. Doar asa irealul ascuns in spatele acelei usi o sa devina real. In final, cand te lasi doborat de timp, poti sa intrii. Nu ai nevoie de cheie.

Ciudat...ne-am apropiat atat de mult incat ii simt lipsa chiar si in 10 minute in care nu vorbim. Ma intrebam daca e ceva intamplator sau va fi o legatura stransa ce va dura mult.

Asa de dulce... si niste cuvinte atat de frumoase, care totusi venite din partea altcuiva m-ar lasa rece. Nu au niciun sens. Dar de la el sunt asa grandioase, atat de pline de culoare si de calde ! Cuvintele astea deja au pasit in acea camera infinita.

Si totusi... nu-mi suna bine. Nimic nu-mi suna bine. Tu vei reusi sa intrii?

Cred ca mi-e teama.

Asa ca... strange-ma de mana!

Daca...

Daca nimeni nu te crede cand spui ceva, eu vreau sa fiu acolo, sa te privesc in ochi si sa-ti spun ca am incredere in tine, desi de multe ori nu arat asta.

Daca toate miresele se imbraca in alb, eu vreau sa port o rochie de culoarea iubirii si sa fie scurta.

Daca toti se duc in luna de miere dupa nunta, pe mine nu ma intereseaza unde stam cat timp suntem impreuna.

Daca toti mancati 3 cupe de inghetata, eu vreau 5, una peste alta si de culori diferite.

Daca marea poate e satula de promisiunile atator cupluri, eu vreau sa ne lasam purtati de valuri si sa nu ne mai oprim.

Daca altii spun "te iubesc" ca si cum ar zice "mi-e foame", eu nu voi rosti niciodata aceste cuvinte sacre si pline de insemnatate fara sa le simt cu adevarat.

Daca altii isi povestesc off-urile cand sunt intrebati, eu prefer sa spun doar "sunt bine". Ma intreb uneori daca voua chiar va pasa cand intrebati sau este doar nevoia de cunoastere.

Daca altele au plans cand le-ai parasit, eu nu o sa mai plang niciodata! Eu o sa rad isteric. Si o sa plec...

Si daca nu spun acum ce simt, nu inseamna ca nu am pentru tine cele mai sincere sentimente. Asta e pentru tine, S. !

I miss you...

E complicat

Inceteaza s-o intrebi mereu ce gandeste!

Inceteaza s-o intrebi mereu ce simte!

Inceteaza s-o intrebi mereu de ce e trista!

Nu trebuie s-o intrebi totul. Ea vrea ca TU sa stii.

Nu pot sa stiu ce s-a intamplat daca tu nu imi spui.

Exact! Ea vrea ca tu sa stii totul fara sa intrebi, din instinct.

DA! E irational, e ideal, e chiar ridicol!

Dar nu e imposibil.

Ea vrea ca tu sa te trezesti in mijlocul noptii simtind cand cand ea plange chiar daca e la mii de km departare.

Vrea sa o strangi tare in brate inainte sa o intrebi.

Vrea sa fie totul din instinct. Pentru ca ea vrea sa fie parte din tine.

Vrea ca tu sa astepti cand e necesar si sa vii atunci cand a venit timpul potrivit.

Vrea sa o surprinzi cu o floare, un biletel sau un sarut atunci cand se asteapta cel mai putin.

Vrea o salvare. Vrea sa fii eroul ei.

Vrea o declaratie in public. Nu secrete pe care doar ea sa le stie (de fapt le vrea si pe astea, dar trasuri cu cai albi si baladele la chitara sunt mult mai frumoase cu audienta).

Dar de toate astea trebuie sa-ti dai seama tu singur.

Mult succes!

Dialog

- Ma iubesti?

- Poftim?

- Ma iubesti?

- Conteaza?

- Bineinteles ca da! De ce esti cu mine daca nu ma iubesti?

- Pentru ca vreau.

- Nu e un motiv. Eu sunt cu tine, deci te iubesc.

- Ce motiv stupid. Poti sa iubesti pe cineva dar sa nu fii cu el. Se intampla mereu.

- Raspunde-mi la intrebare. Ma iubesti?

- De ce naiba iti pasa atat de mult?

- Pur si simplu.

- Bine, bine, te iubesc.

- O spui doar asa...

- Dar ce vrei sa spum? Am facut tot ce am putut ca sa fii fericita si tu tot imi pui intrebari aiurea.

- Nu inteleg ce e atat de rau la faptul ca vreau sa stiu raspunsul la o simpla intrebare...

- Ei bine, nu! Nu te iubesc.

- Atunci de ce esti cu mine?

- Pentru ca esti singura persoana care are incredere in mine. Esti singurul lucru bun din viata mea.

- Dar nu are sens. Atunci de ce nu poti sa spui un simplu "te iubesc" ?

- Pentru ca tot ceea ce eu iubesc dispare.

- Poftim?

- M-ai auzit. Am vazut dragostea pierind sub ochii mei si nu vreau sa ma traiesc o data asta.

- Eu nu o sa plec...

- Poftim?

- Si tu m-ai auzit. Nu o sa plec niciodata. Te iubesc.

- Minti!

- Nu. Doar priveste. O sa fiu aici si maine si multi ani de acum incolo. Iti promit.

- Nu am atat de multa rabdare.

- Atunci va trebui sa te invat.

- Dupa ceai, poate?

- Da, la un ceai este intotdeauna un bun moment de inceput.

Scrisori

Scumpa mea, in ciuda acestor luni de groaza, in ciuda acestei distrugeri stupide si inconstiente a unui biet om ce n-a stiut decat sa te iubeasca, in ciuda spulberarii oricarei fericiri pe care am fi putut-o trai impreuna, in ciuda raului pe care fara sa vreau ti l-am pricinuit, sufar pentru tristetea ta.

Scumpul meu, vreau sa numar amintiri frumoase, chiar si cele marunte, dar imi vin in minte doar suferinte. Imi inchipui ca ar fi ceva linistitor sa stiu ca persoana care m-a ranit este chinuita de remuscari. Dar ce ar conta? Compensatia ca am suferit atat este ca dupa asta voi muri ca un caine.

Scumpa mea, sa stii ca inca te iubesc. Si iubesc nu numai ochii tai obositi de atatea lacrimi dar si...

Taci! Dupa toate prostiile pe care le facusei, ar fi trebuit sa ii multumesti lui Dumnezeul ala in care nu crezi ca te-am primit inapoi. Dar nu credeam ca va veni ziua in care sa pot spune cu adevarat de ce te-ai intors la 6 octombrie? Ce rau ti-am facut?

Cum ai putut crede ca omorandu-ma mi-ai putea castiga prietenia? Cu cat un om se afunda mai mult intr-o pasiune, cu atat il vor rani cele mai neinsemnate lucruri. Eu... eu am fost afundata pana in cele mai necunoscute adancuri.

Un om care sufera este tratat ca un om beat.

Dear God

Dear God, nu stiu daca esti undeva acolo, dar vreau sa te rog ceva. Imi stii trecutul, nu ? Stii tot ce s-a intamplat cu toate clipele frumoase. Poti sa mi le aduci inapoi? Stiu ca le merit, dar Tu esti cel ce decizi. Uita-te in inima mea. Iti jur, nu o sa mai pacatuiesc niciodata. Vreau doar acele moment de veselie inapoi. Vreau din nou acea speranta.

Dear God, sunt in genunchi, uitandu-ma la cer si sperand ca ma auzi. Nu mai resist. Da-mi totul inapoi sau ia-ma pe mine. Nu mai support abisul asta. Vreau… nu! Stai! Am nevoie de acele momente. Te rog, poti sa mi le inapoiezi?

Dear God, jocul tau este absurd. Chiar ma calca pe nervi! Te-am rugat de atatea ori. Te-am lasat chiar sa intrii in viata mea. Fac tot ceea ce pot sa am incredere in Tine. Daca esti atat de real, de ce naiba ma ignori? Iti face placere sa ma vezi suferind? In fiecare zi e tot mai greu. Ajuta-ma!

Dear God, nu am vrut sa tip sau sa ma enervez. Dar toata chestia asta ma distruge. Absolut tot… spune-mi ce vrei sa fac si o sa fac. Doar da-mi bucuria aia inapoi. Pentru totdeauna, nu doar cateva luni. Iti jur, daca nu ma ajuti voi gasi o alta cale. Asa ca te mai intreb o singura data. Ma ajuti?

Dear Satan, sufletul meu aste al tau pentru eternitate, cu o singura conditie. Imi stergi toate amintirile urate si tot adevarul asta care ma distruge. Iti voi fi sclava atata timp cat urmezi regula. Stiu ca vrei sa ma ajuti.

So, do we have a deal?

Rusinati-va!

Rusinati-va! Sunteti doar oameni! Fiinte dezgustatoare si patetice. Devenind adulti, oamenii nu invata noi moduri de a face bine - a fi bun - ci de a fi rau. In privinta asta ei nu ispravesc niciodata de invatat. Am observat ca fiecare se intereseaza atat de putin de semenul sau, incat pana si crestinismul recomanda sa faci bine din dragoste pentru Dumnezeu.

Si totusi... desi omul e ceva minuscul, un nimic, o cantitate neglijabila, in timp ce Dumnezeu este stapan absolut, este supremul, maretia si nemurirea; cu toate ca El este mult superior, omul are posibilitatea sa-L nemultumeasca, sa-L manie, sa-L indurereze. Cum este cu putinta? Daca noi, cei care ne credem oameni, ne-am da seama cat Il facem sa sufere, doar pe jumatate cat sufera El in fiecare secunda, atunci I-am cadea la picioare si ne-am cere iertare.

Oamenii prefera sa fie ticalosi decat imbecili.

Rusinati-va!

Spin - Amintirea Ta

Asculta mai multe audio diverse

Feminitate

Un ten mai bine pastrat, accesorii mai alese, maini mai frumoase, un aer de delicatete si curatenie in intreaga ei fiinta, mai mult gust in maniera de a se purta si de a se exprima, o rochie mai fina si mai bine facuta, o incaltaminte mai draguta, panglici, dantele, parul mai bine aranjat.

Sa te pregatesti si sa te slefuiesti cu toata sarguinta pentru a ajunge un cristal. Iar in final sa te sparga in mii si mii de bucatele.

Nu gasesc niciun cuvant de mangaiere. Meriti sa suferi. Tu te-ai ucis singura. Poti sa ma saruti si sa plangi cat vrei. Lacrimile tale te vor arde, te vor condamna. M-ai iubit. Atunci cu ce drept m-ai parasit? Ce ce drept? Raspunde-mi! Pentru un capriciu ce l-ai avut pentru Linton? Caci nici suferinta, nici degradarea nici moartea, nici Dumnezeu, nici Satana nu ne-ar fi putut desparti. Tu, de bunavoie ai facut-o. Nu eu ti-am zdrobit inima. Tu singura ti-ai zdrobit-o, si, zdrobind-o pe a ta, ai zdrobit-o si pe a mea. Crezi ca mie mi-ar placea sa traiesc daca tu... Doamne! Tie ti-ar placea sa traiesti cand sufletul iti e in mormant? (La rascruce de vanturi - Emily Bronte )

M-ai avut in bratele tale si nu m-ai vrut!

Totala decadere morala

Deja sunt cliseice intrebarile care incep cu de ce. Si totusi... de ce acum cand abia se mai stinsese jaratecul din mine, cand abia au fost acoperiti taciunii cu cenusa? De ce exact acum primesc o alta lovitura in fund? Din nou ma cuprinde acel dezgust, sentiment de sfarseala si declin. Si viata, sperantele unde sunt? Pastrez un anumit optimism: nu acuz viata. Consider ca lumea e frumoasa si demna. Dar eu cad din nou. E posibil?

Se pare ca asa trebuie sa fie mereu: sa mi se formeze coaja pe rana, apoi sa vina cineva sa mi-o redeschida si sa mi-o sfasie provocand o si mai mare durere. Dar acum am luat o decizie importanta: o sa transform aceasta cumplita depresie in criza trecerii la maturitate. O sa-mi scriu nenorocirea printr-o decisiva renastere in proza. O sa invat sa primesc aceasta distrugere, aceasta obositoare infrangere ca pe un dar binecuvantat. Voi izbuti oare?

Va veni totusi si sfarsitul. Si atunci?

Pe cine sa blestem in ziua cand totul se va termina?

Conexiuni-Mai ramai putin

Asculta mai multe audio diverse