Badea Bianca. Un produs Blogger.

luni, 5 noiembrie 2012

Clopoței de vânt

Deci... Vreau să cresc, să am o slujbă, să fiu fericită, să am bani, să am familie. Dar nu pot; sunt prea ocupată cu clopoțeii de vânt din ușă. Adică... la dracu cu ei, nu? Stau întinsă pe podea (patul meu e prea tare) și ma las purtată de muzica aia nenorocită a clopoțeilor. Dar câteodată ador și visez că mă căsătoresc cu un criminal în serie sau că mă joc cu sora fostului meu prieten pentru că... de ce nu? Apoi mă trezesc și dau de facturi, taxe, cărți de credit, de oameni ce mor și alte porcării.
Și clopoței de vânt.
Nu știu ce se întâmplă cu mine.
De fapt știu, se cheamă obsessive compulsive disorder sau major depressive disorder sau severe anxiety  sau o mulțime de alte căcaturi ce ar dura prea mult să le detaliez, dar vorbesc despre cele pe care asigurarea de viață nu le acoperă.

E ca și când atunci când închid ușa în urma mea și trebuie să verific de n-șpe mii de ori dacă am făcut-o bine sau nu. Oamenii îmi spun că nu ar trebui să fac ceva ce nu-mi place. Dar nu-mi place să fiu bolnavă și totuși sunt. Nu mi-a plăcut Romeo și Julieta și totuși am citit. Când lucrurile au devenit nasoale pentru Julieta măcar ea s-a înjunghiat deasupra prietenului ei mort. Dar eu ce fac?
Se spune că odată în viață  vine cineva cu care s-ar presupune că ar trebui să rămâi pentru totdeauna. Ca Tom Cruise sau un tip de pe stradă sau chiar cel cu care ai întâlnire, dacă ai noroc. Dar nu. Eu am obsessive compulsive disorder și probabil ei o să încerce să mă consoleze dar eu nu o să înțeleg nimic și tot așa.
Sau poate e vina mea; la alegeri mă refer - free will and bull shit. La dracu cu ele! Mă întreb de ce trebuie să plătesc oameni că să mă învețe cum să fiu normală.
Urăsc clopoțeii ăia de vânt, îmi iau mințile. Și zornăitul lor așa dramatic mă scoate din sărite.
Într-o zi cred că o să fug. O să iau prima stradă pe care o văd și o să încep să fug. Dar o să mă asigur când dau de o zebra. Nu sunt nebună. Știu că liniile alea au fost desenate pentru a vorbi oamenilor.
Dar sunt așa obosită... și incoerentă... și mi-e atât de somn...

19 comentarii:

  1. Inca o data se dovedeste ca libertatea este doar o iluzie... poate cea mai mare dintre toate.

    RăspundețiȘtergere
  2. tu defapt nu vrei ceea ce vrei...aproape tot ceea ce vrei astazi este dictat dintr-un motiv indus din exterior, deci vrei ceea ce au vrut altii sa vrei...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E cam complicat ce ai zis tu aici. Cred ca as vrea sa privesc lucrurile un pic mai simplu decat atat.

      Ștergere
  3. Somn usor si distractie placuta in taramul viselor:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Starea aia cand tie atat de somn si n ganduri si vise se inbulzesc in mintea ta si nu te lasa sa o dormi ,cunosc sentimentul ... si din pacate l-am intalnit si eu de cam multe ori.

    RăspundețiȘtergere
  5. Probabil in momentul in care vom creste mari..toate lucrurile vor fi iarasi intoarse pe dos !

    RăspundețiȘtergere
  6. Pe tine te enerveaza clopoteii pe mine unii baieti x_x
    Diferenta este ca tu ai putea sa scapi de clopotei dar eu nu vreau sa ma mut la alt liceu in alta clasa.
    Si eu vreau sa cresc sa am o slujba si o familie:) Si sunt sigura ca asa voi face :d

    RăspundețiȘtergere
  7. vreau pe zebra !!!!!
    :-? oare sunt alb cu negru sau negru cu alb ?

    RăspundețiȘtergere

Va ascult!