Badea Bianca. Un produs Blogger.

sâmbătă, 22 decembrie 2012

Zone gri


Asta e ceea ce nu pot sa înțeleg.

E o înțelegere cum că nimic nu este alb sau negru. Binele poate fi atins prin metode rele, ceea ce e rău poate fi uneori bun și dacă faci dreapta pentru un timp suficient de lung, la un moment dat tot vei ajunge să o iei la stânga.
Cel puțin eu așa am crezut mereu.

Dar asta e o linie care nu poate fi încețoșată. Singura linie care desparte la perfecție cel mai întunecat negru de cel mai strălucitor alb. Mai precis, toți suntem până când nu mai suntem. Respirăm până când nu mai respirăm. Trăim până când murim. Nu există vreo linie gri, indiferent de ce ar spune doctorii sau preoții sau moartea cerebrala/ clinică sau ce-o fi. Inima bate până când se oprește.


Totul merge dincolo de viață și moarte. Emoțiile sunt până când dispar; precum momentele, definițiile, anotimpurile. E noapte până când e ziuă. Sunt bebeluș până când sunt copil până când sunt adolescent până când sunt adult până când sunt bătrân. E primăvară până când e vară. Și chiar dacă avem iluzia unor nenumărate zone gri, apare întotdeauna un moment clar, imbatabil, când realizăm că totul este până când nu mai este.

Am inmormântat un unchi acum 9 ani, în noiembrie. Avea 19 ani și era punk-rocker. Își trăia la maxim viața până când un polițist beat a trecut pe roșu și l-a luat pe J. pe capotă, proiectat în stâlp și aruncat în stradă. Era un pieton până când era lipit de asfalt și era unchiul meu până când nu a mai fost. Aveam 10 ani și nu îmi amintesc sunetul vocii lui. Scrisoarea lui de acceptare la Oxford a ajuns trei săptămâni mai târziu, de ziua lui.

Uneori, bunica se uită la mine cu un soi de melancolie în privire și îmi spune Ești exact ca el. Iar eu mă plantez în fața unei oglinzi și îmi studiez expresia feței și accentul și mă întreb dacă vorbesc ca el, dacă am ochii de aceeași culoare ca a lui, dacă personalitatea mea schimbătoare e dorința lui astrală de acolo de sus. Lumea e până când nu mai e. J. era viu până când a fost mort. Alb-negru. Totul era alb-negru până când bunica l-a văzut în mine iar eu am devenit zona ei gri.

Sursă foto

15 comentarii:

  1. Mie mi se pare usor de inteles: oamenii au nevoie de zone gri pentru a se adapta mai usor unei situatii. Nu pot sari de la vara la toamna sau de la viata la moarte, au nevoie de stadii in care sa fie ocrotiti, stadii in care sa fie lasati sa faca ce vor, stadii in care sa se responsabilizeze, stadii in care sa aiba grija de ei si de cei dragi si stadii in care sa isi incheie ultimele socoteli. E in firea lor, pentru ca nu sunt masini. Si uneori se agata de ceva doar pentru a nega absenta acelui lucru/om, ca sa nu sufere in lipsa lui...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu mereu se intampla asta. Sau chiar daca se intampla, cum spuneam mai sus, e doar o iluzie gri cu care ne amagim noi. Exista doar viata si moarte nimic intre. Totul d numai in alb negru desi refuzam sa vedem Asta.

      Ștergere
    2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    3. Da, e o iluzie, dar nu ar fi singura iluzie pe care si-o creeaza oamenii, nu?

      Ștergere
  2. Mi se pare atat de frumos ceea ce ai scris :(. Ai dreptate in multe privinte. Keep writing ^^

    RăspundețiȘtergere
  3. Probabil ca zonele "gri" ii fac pe cei care le vad sa se simta...mai bine. Mai acceptati. Mai curati. Mai protejati. Asa cum a zis si Tibi mai sus. Ca si tine, afirm ca nu exista. Iti multumesc ca mi-ai redeschis ochii, ma afundam si eu intr-o "zona gri" de ceva timp.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dar nu stiu daca e ceva pentru care ar trebui sa-mi multumesti. pana la urma nu am zis ca e bine sa fim asa radicali.
      Eu iti multumesc de vizita!

      Ștergere
  4. Viata are multe zone gri.Daca ma intrebi pe mine are 50% zone negre 30% zone gri si 20% zone roz.:)
    Eu vad aceste zone ca fiind oamenii fericiti mai tot timpul, oamenii care nu prea sunt fericiti si cei care abia daca zambesc o data la 2, 3 zile.:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Sarbatori fericite! >:D<

    RăspundețiȘtergere

Va ascult!