O altă Eva

Doamne, m-ai plămădit din raze de soare chinezești, din elefanți de hârtie și plante carnivore. Ai luat limba și urechile de la un surdo-mut și mi le-ai dăruit mie. De ce? Pentru a-i auzi pe alții împărtășind cuvântul tău; pentru a putea spune că numele meu e Bianca dar că nu îmi mai amintesc cine sunt.

Doamne, mi-ai dăruit vodka cu suc de roșii când tot ce doream era un pahar de apă în mijlocul nopții. Mi-ai scris un poem și l-ai inserat în mine, dar cuvintele miroseau a mucegai. Ai spus că voi răsări din mizerie într-o bună zi, zâmbind... dar singură.

Doamne, ai creat un bărbat din ramurile unui copac și i-ai poruncit să mă iubească cu ochii închiși. Dar în final, eu am fost cea care am iubit orbește; cu ochii mei maro și gura subțire.

Cum să mă faci să te iubesc

Spune-mi minciuni albe și permite-mi să urmăresc labirintul venelor tale cu degetele mele. Lasă-mă să-mi imaginez că sângele tău curge sub formă de ecstasy lichid.
Când ne sărutăm, lasă-mă să fiu prima care se oprește. Îngăduiește-mi să îmi imaginez că dacă ai avea timp ți-ai petrece restul vieții având buzele îmbrățișate cu ale mele.
Dacă voi plânge, nu mă dădăci. Lasă-mă să-mi înfrunt lacrimile singură, pentru a pretinde că nu am nevoie de tine ca să mi le ștergi și să supraviețuiesc. Promit că voi veni întotdeauna la tine după ce o să termin cu toată melodrama, ca un copil dorindu-și să fie iertat.
Dacă o să cresc prea repede, amintește-mi de visele mele. Citește-mi povești cu Peter Pan și permite-mi să mă gândesc că noi suntem copiii pierduți. Lasă-mă să mă pierd în fantezii și vino cu mine către Tărâmul de Nicăieri.

Dacă aș crede...

Ochii lui de cupru și felul în care își trecea degetele prin părul meu era o revelație.
Are mâini care mă cunosc, care îmi înțeleg fiecare palidă părticică din corp, care mă ating, moleculă cu moleculă. Când mă ține în brațe îi simt palmele cum se odihnesc pe talia mea, ca și când și-ar fi găsit un loc doar al lor, un loc unde aparțin și de unde nu ar mai vrea să plece niciodată.
Are ochi ce îi strălucesc ca tăișul unei săbii, ochi care îmi cunosc sufletul.
Dacă aș crede în el aș alerga către orizont și as înota în lumina soarelui ca într-un vis. Dacă as putea. Dacă aș putea să îmi opresc respirația pentru un moment, doar pentru un moment și să privesc cerul, să uit de mine, cea nevrednică.

Sistemul educațional

Timpul trecea și se auzea fiecare bătaie a ceasului. Încă o zi de școală. Știam că Mr. K. era mai mereu în întârziere așa că și noi stăteam mai mult în pauză. Acest Mr. K. era un om foarte ciudat. Uneori venea în sală plin de furie, alteori prea adormit ca să îi pese iar de cele mai multe ori, întârziat dar fericit. Astăzi așa era.

A intrat ca de obicei, calm și fără nicio emoție vizibilă. Privirea îi era fixată pe ferestră în timp ce se îndrepta spre catedră. A luat o bucată de cretă și fără să scoată un cuvânt a scris pe tablă Sistemul educațional. Hmm, se pare că nu sunt așa de bună la a-i citi stările de spirit din moment ce acum habar nu am ce e în gândul lui.

- Astăzi, spune el întorcându-se, vom vorbi despre sistemul educațional.
Pentru un curs de literatură, studiam surprinzător de puțină literatură.

Fericire ?!

Exista vreun ghid de instrucțiuni pentru fericire? Mi-ar plăcea să scriu unul pentru voi.
Pasul 1: Pictează-ți ochii în culorile stelelor.
Pasul 2: Agață artificii de cuier.
Pasul 3: Transformă-te într-o păpădie și ia-ți zborul.

Inima încearcă să-mi scape din piept.Ok. Sunt vinovată în feluri pe care nu trebuie să le spui cuiva. Nici măcar unor prieteni imaginari; sau reali; sau mie. Freud zice că sunt un iceberg, dar nu-l înțeleg.
Pasul 4: Nu există pasul 4.

Dacă aș fi un iceberg, aș avea nevoie disperată ca cineva să mă încălzească în palmele lui. Nimeni nu o va face, totuși, pentru că scufund vase și înec oameni.
Dar oamenii sunt răi. Ce iubesc ei?
Băieți fără pantaloni și fete cu sâni falși pe un ecran.
Băieți care sărută băieți și fete cu picioare lungi.
Băieți atașați de o fustă.
...

Sursă foto

Conștiința

Dear dumbass,
Da, da tu! Sau un eu mai mic, depinde cum privești lucrurile. Taci și citește! Nu mai pune atâtea întrebări.
Întoarce-te la vremea când eram tu. Amândoi am făcut o grămadă de lucruri stupide; cu adevărat prostești. La cum mă știu... te știu, sunt foarte îngrijorat cum o să supraviețuiești pentru următorii... 15 ani, să zicem, fără să te omori singur.
Așa că lasă-mă să continui cu câteva sfaturi ce îți vor fi foarte utile.

1.Te rog să nu accepți următoarele provocări:
- Să nu lingi asfaltul din fața blocului. Nu are un gust așa bun precum crezi tu. Dar cum tu ești un prostovan, vei crede că are gust de budincă. Ei bine, te înșeli.
- Să nu mănânci acel sandviș. Care? Cel în care haimanaua aia a ta de prieten îți va pune toate condimentele cunoscute de om.