O familie

Acum trei ani lua ființă o publicație online realizată de câțiva bloggeri ce și-au dorit să formeze o echipă de tineri scriitori care să strălucească în blogosferă. Au numit-o MostWantedBlog și până astăzi a ajuns una dintre cele mai valoroase publicații din online-ul românesc.

La aproximativ un an de la înființare am fost și eu invitată să fac parte din grupul ce devenea din ce în ce mai mare. Am acceptat cu mare bucurie, am fost și încă sunt mândră că blogul meu (ce în acea vreme era destul de mic și necunoscut) a fost propus pentru a primi premiul MWB.
S-a format astfel cel mai important parteneriat online pentru mine, o colaborare care mi-a ajutat blogul într-un mod în care nici nu visam. Am cunoscut oameni extraordinari, educați, înțelepți. Câțiva dintre ei mi-au devenit buni prieteni atât în viața virtuală, cât și în cea reală.

Pentru asta te iubesc

A fost cândva un băiat care avea toate cuvintele la îndemână, cu toate acele metafore, epitete și zâmbete la un loc. Am fost odată cu el.
- Cum îți trăiești tu viața? m-a întrebat .
Am rămas tăcută, fără expresie, cu o figură ce putea aparține doar unui copil adormit sau în cel mai rău caz unui cadavru. Am crezut că știu răspunsul.
- Trăiesc viața pur și simplu trăind-o. Sunt sociabilă cu oamenii și îi aleg pe cei pe care vreau să-i iubesc. Dimineața stau la lumina soarelui și respir aerul curat și proaspăt. Noapte visez la locuri în care nu am fost niciodată, visez la ochii tăi ochi albaștri iubitori și momente de fericire. Uneori, când lumea devine prea mare pentru mine și sentimentele mele, iau un stilou și încep să trăiesc pe hârtie. Privesc cuvintele cum îmi crează o lume doar pentru mine și mă contopesc cu ea.
- Ești sigură, iubito? pentru prima oară mi-a zis așa. Trăiești trăind și totuși te ascunzi.
Din nou, am rămas tăcută. Am început să am îndoieli.

Moș Crăciun e Dumnezeu

Dragă Moșule,
Ar trebui să să fii un Dumnezeu cu ochi albaștri. Dacă îți las prăjituri, vor compensa pentru păcatele mele?
Și Moșule, probabil în rai ninge și de-asta norii sunt albi. Asta înseamnă că suntem sub o pătură de nea și când ne întindem pe zăpadă ne numim îngeri.

Dragă Moșule,
Am spus că eu încă mai cred în tine și am aflat că și alții o fac, doar că într-un mod mai diferit. Familia de peste stradă și țara de lângă graniță și oamenii din cealaltă parte a pământului - nu suntem atât de diferiți cu excepția faptului că eu cred că zbori într-o sanie trasă de reni și ei zic că umbli din ușă în ușă cu sacul în mână. Mici diferențe, Moșule, ca cea dacă porți o haină roșie sau albă. Toate se regăsesc în Crăciunul în cele mai frumoase povestiri. Vezi, dragul meu moș, Oscar Wilde, Charles Dickens și alți oameni mari au scris despre tine.

Lasă-ți copilul să salveze lumea

Într-o altă lume și-ntr-un alt timp exista un război. Oamenii care au supraviețuit l-au numit Războiul Culorilor. Regina Roșie punea stăpânire pe oraș după oraș și își trimitea pictorul să-i revendice pământurile. Pictorul era un proscris al armatei ei, un soldat decorat dar fără niciun folos Reginei. Acum el servea unui singur scop: să picteze. 
- Copii, stați înăuntru! se auzea strigătul unei mame de la o fereastră.
- Mami, mami, ce fel de mașină e...
- Înăuntru, înăuntru! femeia strigă disperată în timp ce își ia copilul în brațe.
Toate ușile din oraș s-au închis, zăvoarele s-au tras, liniștea s-a așternut peste străzi. O mașină ciudată se plimbă printre și pe deasupra clădirilor, purtând simbolul Reginei: o inimă mare roșie. În final, mașina ajunge în centrul orașului, având un scut de flăcări.
- Mami, este...

Prin haine vorbesc

Motto
Hainele sunt mecanisme de comunicare.

Toată lumea mă cunoaște ca fiind o persoană extraordinar schimbătoare, atât la nivel psihic, cât și fizic. Trec extrem de rapid de la o stare sentimentală la alta, așa cum trec de la o ținută la alta. Există și o legătură între schimbările astea. Niciodată nu mă îmbrac elegant dacă în dimineața respectivă m-am trezit cu fața la cearșaf, posomorâtă sau fără pic de vlagă. Atunci trag niște blugi pe mine, o bluză oarecare, îmi fac un moț în cap și am plecat.
Am și zile când mă simt veselă, simt că voi avea o zi norocoasă și că trebuie să arăt bine. Poate norocul mi-l va aduce chiar felul în care sunt îmbrăcată. Atunci îmi aleg cele mai frumoase haine din dulap, cele în care mă simt încrezătoare în forțele proprii și care îmi dăruiesc o atitudine sexy. O pereche de pantofi cu toc sunt cireașa de pe tort și cu ei trec pragul convinsă că pot schimba lumea.

Dacă se întâmplă totuși să am o zi proastă, abia aștept să ajung acasă și să scap de orice haină de pe mine, să mă arunc în pijamale și să-mi închei ziua relaxându-mă în ele. Sunt și momente când mi se întâmplă exact opusul: am o zi bună stând acasă și deși nu trebuie să plec nicăieri, simt nevoia să probez câteva haine, de obicei o rochie și să mă învârt în oglindă.

Florile nu își pierd puritatea

Motto:
Puritatea înseamnă să fi capabil de a întâmpina oamenii cu un zâmbet în fiecare zi.

Puritate în dragoste, puritate în slăbiciune, puritate în lacrimi, puritate în ziua de mâine, puritate în viața, puritate în inimi, puritate în oameni.

Îți amintești zilele când...

școala era amuzantă,
băutura era suc,
să fii high însemna să te duci la munte,
protecție era doar casca de la bicicletă,
luptele durau 2 minute,

Tur virtual prin Straja

Am intrat prima dată pe site-ul vilei Straja acum câteva zile, căutând oferte de Revelion. Eu sunt mai pragmatică așa că nu îmi place să las lucrurile pe ultima sută de metri. Vreau să știu din timp cum o să am totul organizat deci m-am apucat de răsfoit oferte încă de acum.
Am găsit pe pagina lor prețuri accesibile pentru un sejur la Straja ce ar conține noaptea dintre ani. Ca să văd ce mă așteaptă am început să vizitez site-ul și am găsit fel de fel de lucruri interesante.
Pentru început m-am uitat la galeria de poze. Cam slăbuță... Îmi venea chiar să tai ideea de a petrece Revelionul la ei. Zic slăbuță pentru că deși fotografiile par perfect în concordanță cu realitatea, poate nu ar strica puțină stilizare. Nu sugerez acum că ar trebui să prezinte cu totul altceva decât felul în care arată zona și vila dar părerea mea personală este că turiștii ar fi mult mai atrași de niște fotografii artistice, profesionale.

Asta cred că e printre puținele care este cât de cât reușită.

Nymphetamine vă invită la concurs!

Tot am participat eu în ultima vreme la fel de fel de concursuri susținute de X, de Y sau sponsorizate de Y și de X. Acum iată că în parteneriat cu site-ul de bijuterii LuxuryGift.ro mi s-a oferit și mie ocazia să creez propriul meu concurs.
Ei sunt cei care au dorit să mă ajute cu premiul, așa că  mi-au propus să ofer câștigătorului un voucher de 50% pentru orice produs dorit din gama lor de bijuterii de fantezie sau butoni.

Am să vă spun acum și ce trebuie să faceți pentru a-l câștiga, dar nu înainte de a vă arăta câteva poze pentru a vă face o mică idee cât de superbe sunt aceste podoabe.

 

Doar despre brânză

Îmi place brânza. Da, încep așa direct pentru că mie chiar îmi place brânza. Când eram mică pupam în bot toate vacile lui mamaie ca să le arăt cât de mult le iubesc și cât de mult merit să-mi dea mult lăptic. Lăptic creator de brânză.
Dar cum s-au mărit și verii mei și au început să-mi muște din cașcaval, mama mea dragă a început să cumpere brânzeturi din oraș. Dar toți comercianții ăștia au împuțit brânza și au făcut mai mult un cocktail de apă și E-uri. Mi-am cam pus pofta-n cui cu așa produse până când am găsit cea mai delicioasă brânză de la Delaco. Așa de bună încât doar când o priveam mă topeam ca mozzarella pe pizza.

Planuri de viitor

A apărut o nouă probă la SuperBlog 2013 și pot spune cu entuziasm că este în topul preferințelor mele. De ce? Pentru că este printre puținele, poate chiar singura cu care am o legătură reală și nu mă simt forțată să fac reclamă.
Să vă lămuresc și despre ce este vorba acum. CND Turism ne invită la această probă 18 să trăim visul american experimentând programul despre care probabil că ați auzit mulți, work and travel. Experimentând imaginar vorbind, bineînțeles, că doar nu vom da toți participanții fuga acum până în America pentru a avea ce povesti.

Philadelphia

Acum să explic și de ce am spus că am o legătură cu această probă. Nu, nu am fost niciodată în State, but I'm going to!! M-am înscris chiar săptămâna aceasta pentru ca în vara anului viitor să am o călătorie fantastică în America.

Femeia din parfum

Sau poate ar trebui să zic femeia care era perfectă. Ba nu, nici așa nu e bine. Femeia care se considera perfectă. Și femeia căreia i-am demonstrat că iubirea ne face imperfecți, dar frumoși. Avea o privire de Killer Queen exact cum spun versurile în melodia lui Katy Perry - Roar:

I got the eye of the tiger, a fighter, dancing through the fire
Cause I am a champion and you’re gonna hear me roar
Louder, louder than a lion

Gustul universului

Aveai 5 ani și stăteai în sala de așteptare în timp ce mama ta cumpăra biletul la tren. Erai îmbrăcată în haina de iarnă și aveai ghetuțele ce îți erau un pic prea mari. Pălăriuța îți stătea un pic strâmbă, dar nu îți păsa. Tot ce doreai era să plecați mai repede către bunica, ce știai  că te așteaptă cu cozonacul tău preferat.

Lângă tine se așează un om. Nu puteai spune dacă era tânăr sau bătrân. Era doar un om ce mirosea a singurătate, lucru pe care îl vei afla mai târziu că de fapt înseamnă țigări, alcool și homelessness. Plângea tăcut în jacketa lui și îți era frică să te uiți, pentru că nu mai văzuseși niciodată un adult plângând. Îi arunci totuși o privire dar te vede. Se uită insistent la tine și într-un final de întreabă:
- Tu știi care e gustul universului?

Am ales să-mi protejez tenul

- Hei, hei tu!! Heeeeeei!
Ce pisici?! întorc capul și nu văd pe nimeni. Cred că am luat-o razna.
- Mă asculți odată? Sunt aici.
Cred că cineva îmi face o farsă. Dacă nu, asta deja începe să mă sperie. Unde aici? întreb deja un pic enervată.
- În oglindă, unde altundeva? zice o voce irascibilă.
Hai că asta-i culmea. Încerc să ignor sunetele ce le atribui oboselii (o modalitate mai frumoasă de a spune mahmurelii) dar devin din ce în ce mai insistente. Într-un final îmi trag două palme și mă plasez în fața oglinzii. Mă uit. Mă uit insistent. Mă holbez.
- Pe bune acum, tu chiar ești chioară? Sunt chiar în mijlocul frunții.
Mă uit unde-mi indică vocea deja foarte iritată și când văd minunea sar doi metri în spate. Era un coș. Mă rog... unul foarte mare pe lângă multitudinea de altele mai mici ce le aveam pe față.
- Sunt nebună? Chiar vorbesc cu un coș?

Cum să scrii o carte de dragoste

Stăteam și mă gândeam cam ce aș putea să vă povestesc, ce întâmplări hazlii mi s-au mai întâmplat de când cunoscutul incident cu boul și purcelul sau noaptea agitată printre puii de găină. Cum viața mea nu e așa amuzantă pe cât mi-aș dori, m-am hotărât să vă scriu despre ideile mele nebunești în a scrie o carte de dragoste.

De ce romanțe? Pentru că întotdeauna a fost un subiect șmecher în lumea literară. În plus, știam eu câteva ingrediente pentru care erau așa populare.
1. Tipele. Da, tipele sunt moarte după love story-uri. Fiecare fată își dorește în secret un mascul feroce care să-i spună ce să facă să îi șoptească dulcegării la ureche. De asemenea, vor să se simtă în siguranță, ca și cum nimic nu le-ar putea răni când Mr Muscolo e prin preajmă. Și faptul că sunt fată m-a ajutat mult să înțeleg mintea contorsionată a domnișoarelor din ziua de azi.