Badea Bianca. Un produs Blogger.

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Ce stiu, de fapt?


Credeam ca nu-mi vei mai oferi aceeasi dragoste.
M-am inselat!
Creadeam ca nu as mai putea rade la fel cu tine.
M-am inselat!
Credeam ca apusurile ploioase sunt doar ale mele.
Dar sunt ale noastre.
Credeam ca nu voi putea vreodata sa uit.
Sau sa iert.
Dar tu vindeci!
Ceea ce stiu?
Credeam ca nu vei mai fi acelasi tu.
M-am inselat.
M-am inselat in multe privinte.
Cand ma privesti asa,
nu mai stiu nimic...
Dar tot stiu ceva:
Cand dragostea ta e asa intensa,
Din nou nu mai stiu nimic, dar nu-mi pasa

When all I need is you!





8 comentarii:

  1. Nu trebuie sa ne pierdem speranta si sa avem incredere,sa visam,orice vis poate deveni realitate:)
    place cum ai scris:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Dulcele sentiment al regasirii! Frumos scris. >:D<

    RăspundețiȘtergere
  3. ''Credeam ca apusurile ploioase sunt doar ale mele.
    Dar sunt ale noastre''

    E bine cand ai pe cineva cu care sa imparti apusurile.... E dureros cand doar singuratatea e singura care sta langa tine, cand ploaia cade incet si trist

    RăspundețiȘtergere
  4. e minunat sa ai mereu pe cineva aproape cu care poti sa imparti orice...FELICITARI!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Referitor la mesajul tau:D.Singuratatea inseamna mult mai mult,dar am incercat sa punctez doar lucrurile care mi se par esentiale:D.In fine:)).Poeziile tale sunt geniale:) si nu o spun doar din politete:);;)

    RăspundețiȘtergere

Va ascult!