Ma gandesc uneori cat de usor ne este sa criticam si sa judecam. In legatura cu viata altora suntem experti in psihanaliza. Chiar si eu ma surprind spunand lucruri de parca as detine intotdeauna adevarul. Fals! Iar atunci cand trebuie sa luam decizii pentru propria noastra viata nu putem judeca la rece si esuam lamentabil. Abia dupa ne dam seama ce ar fi trebuit sa facem (unii nici atunci).
Odata cu maturitatea si experienta va veni probabil si schimbarea. In cazul meu, cand am fost "judecata" de altii am realizat ca habar nu au cine sunt eu de fapt. Oamneii isi creaza impresii, superficiale de multe ori, dupa care trag concluzia. "Informatia" se imprastie "inflorita", apoi este filtrata prin prisma personalitatii fiecaruia, si asa ajungem sa fim ceea ce nu suntem.
Am observat ca si eu fac acelasi lucru si ma cert pentru asta. Nimeni nu poate sti ce se ascunde in sufletul unui om, sau care sunt motivele pentru care o persoana face ce face sau se comporta cum se comporta. Nu trebuie sa ne grabim sa etichetam in secunda doi. Nu suntem in masura sa facem acest lucru. E frustrant chiar atunci cand oamenii se lauda "a citi" o fiinta imediat, dupa care urmeaza o insiruire de adjective.
Putem afla lucruri noi despre cineva, traind o viata intreaga alaturi. So, let's not judge!
Asa este .Ar trebui sa lasam pe fiecare sa fie asa cum doreste ,dar judecam si criticam ori fiindca suntem dezamagiti ,ori fiindca vrem sa ne creem propria lume ,nu-i gresit sa facem asta ,e jignitor ,dar e ceva din viata noastra ,sa observam si sa ne dam cu parerea.Concluzia mea e ca fiecare critica e constructiva atunci cand nu e insotita de jigniri .O zi frumoasa.
RăspundețiȘtergereTu nu critici pe nimeni, niciodata? Eu consider ca asa suntem facuti... fiecare a criticat la randul lui, si este criticat.
RăspundețiȘtergereLacrimi sterse, cred ca trebuie sa recitesti postul.
RăspundețiȘtergereUneori e mult mai usor sa citici pe cineva decat sa recunosti ca tu esti problema ,este mult prea usor sa arunci vorbe care dor si apoi sa spui ca iti pare rau.Uneori am impresia ca ne ranim unii pe altii din plictiseala,din dorinta de a fi perfecti chiar daca niciodata nu o sa fim perfecti sau pe deplin fericiti.
RăspundețiȘtergerefoarte adevarat... cateodata iti trebuie o viata intreaga sa te cunosti pe tine... daramite alta persoana....
RăspundețiȘtergeremai astept - urmatoarea postare :)
RăspundețiȘtergereO sa apara in curand. Multumesc ca imi urmaresti blogul ! >:D<
RăspundețiȘtergerenu ai ptr ce ! are sclipire ;)
RăspundețiȘtergereDa, am recitit. Mii de scuze, asa-s eu, cu nori in cap ;)
RăspundețiȘtergeresi uneori nici macar o viata nu ne ajunge sa ne cunoastem si sa ii cunoastem pe cei din jur...poate ca e adevarat ca uneori oamenii se schimba
RăspundețiȘtergereMindfreak, da, eu nu am niciun dubiu ca oamenii se schimba.
RăspundețiȘtergere