Eu nu stiu sa scriu.
Nu inteleg conceptele si temele; literele sunt doar forme presate
pe hartie in incercarea de a ilustra ce limba mea nu poate spune. Uneori
cuvintele mi se blocheaza atat de rau in gat, incat ma simt ca o sticla de
sampanie plina de presiune. Cerneala se imprima, creionul manjeste si tastele
se rup. Si asa sunt lasata doar cu niste foi ghemotite si aruncate pe podea.
Oricat as citi, eu nu pot sa scriu
literatura.
Bloggerii adevarati stiu clar cum sa alcatuiasca o fraza. Ei stiu
cum sa o lustruiasca astfel incat sa sune melodios. Este ceva ce necesita
atentie, iar arta de a scrie se afla tocmai in orele petrecute in fata unor
hartii sau taste. Procesul unui autor de a creea o poveste este ca un laborator de
experimente, iar atunci cand ultimul semn de punctuatie a fost adaugat, nu a
ramas nici macar o virgula neverificata sau slefuita.
M-am gandit sa imi fac blog acum 2 ani si jumatate cand am gasit pe o pagina de internet cele mai frumoase cuvinte pe care le citisem vreodata. Si iata ca datorita acelor sentimente bizare scrise de autoare necunoscuta, am inceput si eu sa pictez litere pe caiete, fiind
inspirata de fel si fel de carti sau de povesti reale si chiar de alti scriitori virtuali. Insa nu, eu nu stiu sa
scriu, deci nu sunt scriitoare.
Eu, in schimb, stiu cum sa aduc la viata amintiri si emotii, pana
cand se varsa pur si simplu pe ecranul laptopului sau se aseaza pe filele unui
caiet. Eu sunt doar un uragan; distrug acoperisurile caselor in imaginatia mea,
doar pentru a vedea cum arata produsul final. Ma las purtata de vantul meu
puternic si incep sa-mi misc degetele pe tastatura, intr-un exces de
sentimente; pentru ca doar atunci scriu. Atunci cand ceea ce simt este dus la
extrem – fericire pana la extaz sau tristete pana la epuizare.
Eu nu sunt atenta - cuvintele mele sunt uzate si banale. Lucrarile
mele niciodata nu sunt finalizate, dar sunt mai degraba aruncate pe pagina de
net si lasate sa se stinga, incet, incet, pana cand niciun cititor nu va mai
incerca sa curete praful de pe ele. Nu sunt imaculate, iar daca cineva incerca
sa le inteleaga, va esua lamentabil. Silabele mele sunt ascutite si zgarie auzul
si vazul cititorului. Nu sunt destinate a fi analizate si nici pricepute.
Asadar, de la povesti fictive, am ajuns, in rafala propriilor
sentimente, sa scriu chiar despre viata mea. Am vrut sa-mi rup visele din somn
si sa le lipesc de realitate, cu aceeasi usurinta cu care bloggeri renumiti isi
descriu aventurile vietii. Dar nu am reusit. Incet, incet totul s-a dezlipit si
visele au cazut. Am incercat din nou si din nou si din nou, incat m-am pierdut
pe mine in ele. M-am ratacit in acele franturi de vise si nu mai stiam care e
realitatea si care e imaginatia mea. Am vrut sa raman in vise, caci erau mai
frumoase, insa realitatea m-a chemat, am simtit, m-a durut. Deci revenisem
aici. Din pacate...
Apoi am scris despre primele mele sentimente, iubiri platonice,
iubiri de-o vara, de-o ora, iubiri care nu se uita. Am scris despre oameni
importanti, cu trasaturi fine, despre oameni trecatori sau nemuritori. Am scris
despre amintiri primavaratice, parfumate, colorate sau decolorate, despre
amintiri sub toate formele, despre ce am fost, ce sunt si ce o sa devin.
Dar nu sunt o scriitoare si nici o bloggerita. Sunt o asasina inarmata cu slove. Sunt
un dezastru natural ascuns in propozitii. Ucid cu fraze si dezarmez cu
paragrafe.
Nu sunt o artista. Sunt doar o visatoare. Iar visatorii nu mor
niciodata. Ei doar se trezesc.
Articol inscris la Blog Power 11, cu tema "Codul blogosferei". Alte articole participante: Blogging si creatie, Codul Blogosfere(Balanta), Frana si acceleratie
Din toate cuvintele scrise aici reiese ca esti o scriitoare,una speciala.
RăspundețiȘtergereas vrea sa fie adevarat.
ȘtergerePoate fi adevarat daca tu vrei sa crezi asta.Pentru tine poti fi cea mai mare scriitoare de pe pamant .:x
Ștergeredaca toti s-ar crede mari artisti, cum ar mai fi?
ȘtergereO lume cu mai multi artisti pt ca mai multi ar incerca sa fie asta.si nu ar fi un lucru chiar asa de rau,nu?:)
ȘtergereEsti ceea ce vrei sa fii.Nu conteaza daca altii sunt deacord cu tine sau nu.Deci,daca tu te consideri o buna scriitoare,atunci esti pt cine conteaza
Ștergerelumea ar fi prea buna daca toti am fi artisti. ar fi o lume pe care poate nu o meritam.
ȘtergereSuperb articol! "Eu, in schimb, stiu cum sa aduc la viata amintiri si emotii, pana cand se varsa pur si simplu pe ecranul laptopului sau se aseaza pe filele unui caiet. Eu sunt doar un uragan; distrug acoperisurile caselor in imaginatia mea, doar pentru a vedea cum arata produsul final. Ma las purtata de vantul meu puternic si incep sa-mi misc degetele pe tastatura, intr-un exces de sentimente; pentru ca doar atunci scriu. Atunci cand ceea ce simt este dus la extrem – fericire pana la extaz sau tristete pana la epuizare." Poate că şi asta înseamnă să fii scriitoare sau mai ales asta. Iar visătorii... sunt cei mai frumoşi oameni pentru că nu îşi uită visele nici atunci când se trezesc.
RăspundețiȘtergerePoate, dar nu cred ca ma incadrez in anumite tipare. Cat despre visatori..pentru ei totul e crunt, caci realitatea ii zdrobeste in fiecare zi.
Ștergerete-ai gandit ca aceasta postare iti arata ca defapt nu e asa?si ca tu stii sa scrii...?
RăspundețiȘtergerem-am gandit. dar nu stiu cat de multa valoare artistica are.
ȘtergereDin ce am citti pana acum...eu te consider o scriitoare, una foarte buna chiar:)
RăspundețiȘtergeremultumesc >:D<
Ștergeresi ziceai ca nu esti scriitoare :P
RăspundețiȘtergerese pare ca toata lumea vrea sa se contrazica cu mine :))
ȘtergereÎmi aduci aminte de mine la vârsta ta. Eram sigură că n-am să scriu decât atât cât ţine prima iubire, cea cu vâlvătăi. Nu mi-am luat în serios poeziile nici la 30 de ani, tot credeam că are să-mi treacă:))
RăspundețiȘtergereŞi uite-mă acum, după 25 de ani de la prima poezie scriind şi având un uşor regret că n-am publicat nimic atunci. Nu-i târziu nici acum, dar tare mult m-ar bucura dacă tu şi alţi câţiva tineri talentaţi pe care îi admir aţi avea mai multă încredere în voi.
Tiparele nu sunt importante, ci faptul că reuşeşti să transmiţi către cititor emoţiile şi gândurile tale.
Iar visătorii nu cred că sunt atât de fragili cum par la prima vedere, De fapt ei sunt cei care pun lumea în mişcare.
Daca o sa publicati o carte, o sa fiu primul cumparator :D
ȘtergereEu sigur nu o sa ajung vreodata la stagiul asta, mai ales ca scrisul e doar un hobby pentru mine. Daca se poate numi scris ceea ce aberez eu pe aici.
Incredere in mine nu am, sunt pesti si poate de-asta. Visare, apropo de zodii, e o caracteristica principala a pestilor .
Imi plac metaforele de final si sensibilitatea pe care ti-ai folosit-o pt redactarea articolului
RăspundețiȘtergereImi place articolul pt sensibilitatea ce ai folosit-o in redactare :) Felicitari.
RăspundețiȘtergeremultumesc :) si pentru comentariu si pentru vot!
Ștergereasasină înarmată cu slove? :D teribil mi-a plăcut imaginea.
RăspundețiȘtergeresă nu încetezi niciodată să visezi şi, mai ales, să nu renunţi niciodată la ideea că nu eşti scriitoare... doar aşa vei rămâne la fel de profundă ca acum. :)
nu cred ca am cum sa incetez a mai visa.
Ștergeresunt o visatoare incurabila :d
Și ce-i mai frumos pentru cititor decât să se lase purtat de uraganul de emoții transmis prin articole?
RăspundețiȘtergerepoate ca in izbucnirile astea apar cele mai mari creatii.
ȘtergereCrede-mă, ești scriitoare! Nu sunt prima care îți spune asta și ar trebui să începi să o crezi și tu! Descrierea ta de final...
RăspundețiȘtergere„Dar nu sunt o scriitoare si nici o bloggerita. Sunt o asasina inarmata cu slove. Sunt un dezastru natural ascuns in propozitii. Ucid cu fraze si dezarmez cu paragrafe. Nu sunt o artista. Sunt doar o visatoare. Iar visatorii nu mor niciodata. Ei doar se trezesc”...
dovedesc un joc de cuvinte demn de luat în seamă! Mi-a făcut plăcere să-ți citesc gândurile :)
Mai comentez o dată pentru a fi sigură că nu subminez un vot, pe care cu drag l-am acordat!
RăspundețiȘtergereNu sunt prima care îți spune că titlul acestul articol este greșit; chiar prezentarea ta de început demonstrează contrariul! Ești un om care scrie și o faci foarte bine. Ai așternut niște gânduri sensibile și din suflet, nu pot decât să te apreciez pentru asta! :)
Abia acum am reusit sa intru pe net si nu publicasem comentariile inca, de-asta nu apareau. Multumesc pentru vot si pentru cuvinte. S-ar putea sa incep totusi sa cred:))
Ștergere"Sunt un dezastru natural ascuns in propozitii. Ucid cu fraze si dezarmez cu paragrafe."
RăspundețiȘtergereAsa ne-ai dezarmat azi pe toti...:) Cu paragrafe mestesugite, ca un scriitor adevarat...atat de abil, incat am uitat complet ca de fapt nici n-ai atins subiectul :)
Cred ca am avut o maniera mai subiecta de a privi lucrurile.
ȘtergerePoate e mai bine asa. Nu toti scriitorii reusesc sa patrunda in sufletele cititorilor prin cuvintele lor, asa ca tine.
RăspundețiȘtergereDee.
ma bucur ca eu am reusit :)
Ștergerem-ai "doborat" cu postarea asta! Esti geniala! :*
RăspundețiȘtergereridica-te repede ca vin altele din urma >:):D
Ștergereabia astept!!!! :X
Ștergeremi-a placut.
RăspundețiȘtergeremultumesc.
Ștergerenu ai cum sa fi scriitoare. poate pictorita :-? sau sculptor ?
RăspundețiȘtergere:)))) m-ai facut sa rad :))
Ștergeremultumesc, draguta! o primavara frumoasa si tie! :)
RăspundețiȘtergerela fel :)
ȘtergereEsti scriitoarea interiorului tau,a mi si mi de intamplari petrecute..iar noi care te citim chiar te consideram una minunata! :) mi-a placut foarte mult m-ai ales : "Sunt doar o visatoare. Iar visatorii nu mor niciodata. Ei doar se trezesc." ai conturat totul atat de perfect! <3
RăspundețiȘtergereniciodata nu mi-am dat seama cat de apreciata sunt aici :)
Ștergerepot numai sa iti multumesc pentru postul asta..
RăspundețiȘtergere:x
that's sweet :">
ȘtergereLa multi ani>:D<
RăspundețiȘtergereAi primit o Leapsa de la mine:d
am sa o preioau cand pot :*
ȘtergereLa mulți ani și o primăvară minunată!
RăspundețiȘtergereMultumesc!
Ștergereeu nu m-am trezit niciodata :)
RăspundețiȘtergereda-ti timp :) Nu forta nimic :)
nici nu sunt sigura daca as vrea sa ma trezesc sau nu...
Ștergere