Rime

Renasterea

Recit cuvantul tau cel sfant
Adus de tine din mormant
Sarman cu glasul rar citesc
Simt cum in lumea ta traiesc
Parca visez, parca plutesc
Pe-acest pamant.

Evit sa spun ca plin de dor
As prefera aici sa mor
Sa nu ramana-n urma mea
Decat un chin si-o viata grea
Dar sa nu-ti pierzi increderea
Tu suflet gol

Nu inteleg de ce acum
Parca pasesc pe-un ultim drum
Imi simt tot corpul amortit
Cu fase albe-acoperit
Intr-un sicriu de lemn trantit
Ca un nebun

Ah ! Chiar sunt mort ; oare m-auzi ?
Tu mama, de ce nu-mi raspunzi?
Iar tu prieten de ce plangi ?
De ce nu poti sa ma atingi ?
De ce cu dintii tare strangi, 
Si-obrajii-s uzi ?

Si tu iubito unde esti ?
Te-astept sa vi, caci imi lipsesti
Mana sa-ntinzi sa ti-o sarut
Sa-ti spun cat te iubesc de mult
Iar glasul cald sa ti-l ascult
Sa imi vorbesti.

Te caut iar printre straini
Unde esti tu, sa ma alini
Sa simt din nou prezenta ta
Sa imi redai increderea
Si-apoi sa simt renasterea
Din flori de crin.


E doar un vis, dar ce real
Vedeam cu ochii foarte clar
Ori am fost mort si-am inviat
Sau oare ce s-a intamplat
Dar tot ce-a fost parea citat
Dintr-un jurnal

Raman cu ochii-aproape inchisi
Mana pe piept si dintii stransi
Dar dintr-o data ma trezesc
Sunt viu desi, inca plutesc
Pierdut pe geam in zari privesc
Copacii ninsi

Eu n-am murit, suna ciudat
Desi parea adevarat
E-o lume noua-n jurul meu
In care-acum traiesc si eu
Plutind in aer ca un zmeu
Inaripat. 

--

E veselie langa sat

E veselie lânga sat
În fiecare seară
Unde se-aude ne-ncetat
Acordul de chitară.

Se-aude de vreo două seri
Cu multa gălăgie
Dar parcă sunetul de ieri
Produce nostalgie.

Şi-aşa frumos a răsunat
De mi-a intrat în suflet
Stăteam şi ascultam pe pat
Profund, acelaşi sunet.

Ca un ecou neauzit
Ce prin păduri se pierde
Se naşte dinspre asfinţit
De lângă codrul verde.

Parcă este un dar divin
Din ceruri parcă vine
Nu ştiu de este dor sau chin
Sau veste de la tine.

Ador s-ascult la nesfarşit
În fiecare seara,
Un sunet nemaipomenit,
Un sunet de chitară. 

--

Ce mai conteaza?

Ce mai conteaza dac-afara ploua
Daca e soare sau e innorat
Ce-mi pasa mie ca e ora noua
Caci pentru mine ceasul s-a stricat.

Ce mai conteaza daca ti la mine
Sau ce conteaza daca m-am schimbat
Nu mai conteaza daca eu sunt bine
Sau daca te-am iubit cu-adevarat

Ce mai conteaza daca dimineata
Plangand ades eu ma trezesc din somn
Si mii de lacrimi curg spalandu-mi fata
Iar seara nu ma lasa sa adorm

Ce mai conteaza daca a fost iubire
Sau daca intre noi a fost ceva
Conteaza doar ca esti o amintire
Ce se va pierde-n mintea mea, candva 

--

Tristete

Lovesc tristetea, dar ea ma doboara
M-afund intr-un albastru cer inchis ;
Omor Luceafaru' ce-ncet coboara,
Din cer, peste pamantul parca stins.

S-a stins faptura ce il inconjoara,
Iar anii cei din veacuri s-au pierdut ;
Peste Pamant doar moartea mai coboara
Caci lumea mea in iad s-a prefacut.

Nu-i suflet, nu-i nici floare, nici faptura
Nu mai sunt pasari ce-n pomi ciripesc
Nu mai e dragoste, nu mai e nici natura
Nu mai exista spatiu sa traiesc.

Si mor vazand ca lumea asta-i moarta
Ma sting ca un sarman printre straini
Caci ne-a fost scris s-avem aceeasi soarta
Sa zacem intr-un cadru plin cu spini 

--

Tradare sa fie oare?

Pierdut, m-arunc in nemurirea serii,
Sperand sa regasesc vreun Dumnezeu
Caci m-ai atins in mijlocul durerii
Tu ai ranit si ai tradat sufletul meu

Acolo unde esti ma chemi pe mine
Catre biserica tu sufletu-mi indrepti
Dar unde vrei sa fiu nu-mi este bine
Nu cred ca are rost sa mai astepti

E seara, parca inima imi plange
In jurul meu am doar prieteni dragi
Dar sufletul-mi se rupe-ncet, se frange
Esti prea departe ca sa-l mai atragi.

Acolo unde esti in departare
Pierduta esti fara iubirea mea
Incep sa cred ca tu mi-ai dat uitare;
Din cerul meu a mai cazut o stea.

Nu vreau sa mai aud candva de tine
Cat te-am iubit si-acum eu te detest
Caci tu mi-ai luat ce-aveam mai bun in mine
Raman orfan, raman un simplu test. 

M-am gandit sa va incant putin cu frumoasele rime ale unui bun prieten, DanteDan. Mereu am invidiat poetii.