Un Crăciun împreună

Ochii lui E. se plimbau de la produs la produs, gândindu-se ce ar putea să-i cumpere lui V. Un ghiozdan? Nu, nu ar vrea asta. O pălărie? Nu, nu ar vrea nici asta. A oftat, gata să accepte faptul ca nu are ce să îi cumpere pentru Ajunul Crăciunului. Și-ar fi dorit ca S. sa fie acolo, să o ajute cu dilema ei. Poate ea și-ar fi putut da seama care să fie cadoul potrivit pentru un băiat. Mereu i-a plăcut să cumpere cadouri, dar să facă asta pentru V. pare atât de greu! Parcă nimic din vitrine nu era pe placul lui, până când un fular i-a captat atenția. Era un maro închis ce se potrivea perfect cu mănușile lui groase. Și materialul era atât de fin, știa că o să i-l împrumute și ei când îi era frig. A plecat mulțumită din magazin gândindu-se că a găsit cadoul perfect.

Tocurile i se afundau în zăpada abia așezată cu un scârțâit abia perceptibil. Mergea grăbită pe străzi luminate de decorațiuni de Crăciun și i se părea că toți oamenii pe care îi întâlnește îi zâmbesc. Asta o făcea să îi dea încredere că lui V. îi va plăcea cadoul. O încânta generozitatea și bucuria oamenilor din preajma sărbătorilor iar faptul ca îl va vedea pe V. va fi steluța din vârful bradului.


Deși frigul se lăsase puternic, nici nu simțise cât de repede ajunsese în fața casei lui. Era apusul care aurea acoperișul împreună cu instalația de Crăciun ce îi dădea un sentiment de siguranța. Și totuși nu se putea abține să nu-și zică Don't look stupid! Don't look stupid!. Și-a făcut curaj, a înaintat spre ușă și a sunat. După o mică pauză zgomotul pașilor lui V. au devenit mai apăsați și ușa s-a deschis.
- Hei, E! o întâmpină cu un zâmbet familiar. Intră!
- Hei, V! și pășește încet în casă, ascunzând cadoul la spate.
- Nu vreau să par nepoliticos, dar ce te aduce aici? Știi ca petrecerea de Crăciun e mâine, nu?
- Am vrut să te văd. Mirosul de portocale învăluia întreaga sufragerie, unde imensul brad stătea împodobit. Sub el două cutii elegant împăturite își așteptau destinatarii. V. i-a făcut un gest către canapea și s-au așezat amândoi în timp ce E. a lăsat cadoul să alunece ușor lângă, fără ca el să observe.
- Îmi place cum ți-ai împodobit bradul. E minunat!
- Mulțumesc! îi zise încet, fără să-și poată lua privirea de la chipul ei. Era pentru prima dată când o vedea așa frumoasă. Lumina aurie din cameră îi făcea ochii să strălucească așa cum nu îi mai întâlnise niciodată. A roșit un pic.
- Vrei o cană de ciocolată caldă? Cred că ai înghețat pe drum. Și s-a ridicat mult prea repede ca ea să îi vadă obrajii îmbujorați. Poftim! Tocmai o luasem de la încălzit înainte să apari.
- Dar o făcuseși pentru tine.
- Stai liniștită, pot să-mi fac oricând alta.
- Mulțumesc, i-a zis timid și a luat cana. Pentru câteva secunde au rămas nemișcați, privindu-se și zâmbindu-și stânjeniți.
- Și spune-mi, ce mai faci? a întrebat-o pentru a rupe tăcerea.
- Eu sunt bine. Tu însă nu pari așa ok.
A rămas puțin surprins de remarca ei:
- Nu știu cum de mereu mă ghicești atât de bine. Da, uneori mă simt un pic melancolic fiind în fiecare an singur acasă de sărbători.
- Hei, știu ce aș putea face ca să te înveselesc. Entuziasmul din vocea ei a luminat și mai mult camera.
- Cumva un cadou de Crăciun? o întreabă el zâmbind pe sub mustăți.
- Heeei, nu e corect! Cum de l-ai văzut? Și da, e Ajunul Crăciunului, trebuia să îți iau ceva. Întinde mâna după punguță și i-o înmânează. El îi zâmbește fermecător înainte să se uite înauntru și să găsească întâi felicitarea.

V., ești cel mai bun prieten pe care o persoană poate să-l aibă. M-ai acceptat așa cum sunt și mi-ai dat șansa să fiu eu. Indiferent de cât de ciudat m-am purtat sau cât de nervoasă și supărată eram, întotdeauna ai fost lângă mine și m-ai ținut în brațe. Nu o să îți pot mulțumi niciodată suficient. Aș face orice pentru un prieten atât de grozav ca tine. Un cadou de Crăciun e doar un gest prietenesc pe care știi că îmi place să îl fac în fiecare an, însă îți zic că te apreciez de mii de ori mai mult decât un simplu lucru material poate să o spună. Love, E.

I-a zâmbit din nou și a îmbrățișat-o, lucru care a făcut-o să roșească instant.
- Mulțumesc E. Cuvinte ca astea întotdeauna înseamnă cel mai mult.
- Și ți le spun din tot sufletul. Nici nu a apucat să termine bine fraza, că s-a trezit cu o altă îmbrățișare.
A luat apoi și eșarfa din punguță și ochii i s-au umplut de încântare. A examinat-o atent, exclamând:
- E., e genială! Am căutat una asemănătoare toată iarna. Unde ai găsit-o?
- Nu se spune de unde se cumpără cadourile de Crăciun.
- Nimeni nu mi-a mai făcut un cadou cu atât de multă dragoste. Ești cea mai bună prietenă a mea, E!
- Pot să spun același lucru despre tine. Și acum ea a fost cea care l-a îmbrățișat pe el.
- Și eu am ceva pentru tine, dar încă nu e împachetat. S-a ridicat brusc și a ieșit grăbit din cameră, urmând să se întoarcă după câteva minute cu o cutiuță parfumată în mână. E., ești o fată specială și am realizat asta încă din prima secundă de când te-am cunoscut. Ești la fel ca bijuteria asta, sclipitoare! 
E. deschide cutiuța și un medalion vișiniu stă legat de un colier auriu cu nuanțe puternice de piersică. A rămas imobilizată în fața strălucirii unui lucru atât de frumos. Tăcerea ei îl făcea să se întrebe dacă totul era ok.
- E.. e.. e frumos! Nu știu ce să spun, V! E prea mult...
- Nu trebuie să-mi spui nimic. Mă bucur dacă îți place.
- Cum să nu îmi placă? Ceva atât de frumos nu poate fi primit fără bucurie. Și s-a lăsat din nou în brațele lui, ținându-l strâns, în timp ce el îi mângâie părul. V., nu există persoană în lume care să fie la fel de bun ca tine, îi spune fără să se dezlipească din brațele lui.
Dându-și seama că totul durează prea mult, se retrag amândoi stânjeniți de moment. E. își pune colierul în jurul gâtului și cu un zâmbet cald îi șoptește la ureche: Mulțumesc.
- Pentru puțin...
- Nu. Mulțumesc pentru că mi-ai oferit cel mai frumos Crăciun pe care l-am avut vreodată.
- Mda, nu ai parte de așa ceva în fiecare an, nu? spuse el încercând o mică glumă.
- Nu. Sunt lucruri pe care le simți doar o dată în viață și doar cu acea persoană specială. S-a îndepărtat un pic de el adunându-și curajul pentru a spune: Și pot fi doar fericită că tu ești acea persoană pentru mine. 
V. i-a întors zâmbetul și fără să îi pese că până atunci au fost doar prieteni, îi prinde obrajii în palme și o sărută lung și dulce, lăsând toate sentimentele să plutească în aer. Niciun Crăciun nu putea fi petrecut într-o manieră mai plăcută și amândoi simțeau asta.

*Articol scris pentru concursul Nopti Magice in Miez de Iarna sponsorizat de LuxuryGifts*