Personal, nu-mi e frică să cad, să aterizez cu fața în jos și să mă zdrobesc de ciment. Nu-mi e frică să cad cu fața în jos și să gust noroiul, să țip și să țip și iar să țip până când reușesc să mă ridic.
Mi-e frică doar că nu voi putea zbura vreodată.
Uneori mă îngrijorez gândindu-mă că inima mea odată și odată se va sparge în bucățele și că nu va fi nimeni care să o asambleze la loc. Apoi îmi e teamă că nu există oameni reparați și dacă poate deja inima mea e spartă deja. Și asta mă sperie. Mă sperie.
Uneori mă uit înăuntrul meu și nu văd nimic. Atunci aș dori să iau un cui și să zgârii, să zgârii până când găsesc ceva acolo, ascuns în vreun colț al sufletului. Și îmi e frica de vid, îmi e frică de goliciunea interiorului meu.
Pereții minții mele sunt întunecați și pictați cu sânge albastru. Mi-e frică să nu mă pierd printre gânduri (toți știu că am probleme cu orientarea în spațiu). Sunt în capcana lor și sunt extenuată. Și da, mă plâng. Mă plâng pentru că mi-e teamă că nu o să găsesc ieșirea din gaura neagră a sufletului meu.
Pot să-mi aud sentimentele strigând, zbătându-se, cerând afară. Dar afară e frig iar eu tremur. Însă știu că îndoindu-mă de mine nu mă va duce nicăieri altundeva decât în colțul camerei, plângând.
Am căutat sub pat crezând că sunt monștrii și am constatat că singurii monștrii de care ar trebui să mă tem sunt cei din interiorul oamenilor, inclusiv al meu.
Mi-e teamă deoarece am încetat să mai visez. Am lăsat oamenii să-mi ia visele și să le arunce la coșul de gunoi, spunând că nu mă vor duce nicăieri dacă voi crede în ele. Mi-e teamă că nu voi putea să fac persoanele importante mie fericite. Dar pot încerc măcar, nu?
Iată că am câștigat ediția trecută de la Blog Power, așa că pentru Blog power 63 am propus să scriem pe o temă destul de des întâlnită, Frica. Alte articole: Frica de mine, Sa nu-ti fie frica decat de frica, Cand frica ma cuprinde, da-mi aripi
Mie mi-e frica de singuratate....
RăspundețiȘtergereMultora le este...
Ștergeresper sa nu ajung la faza, de ce ti-e frica, nu scapi :|
Ștergereunora le e frica de singuratate si altii si-o doresc...
ȘtergereSi stii care este culmea? frica nu este un reflex cu care ne nastem, ci unul pe care il dobandim :)
RăspundețiȘtergereNu e chiar o culme. E normal asta.
ȘtergereIată deci că şi pentru Bianca frica se rezumă doar la ea.
RăspundețiȘtergereDa. Pt ca toate celelalte frici tot din mine pornesc
ȘtergereBi, nu știu câtă legătură are comentariul meu cu textul, dar nu mă pot abține :D ”Give them something stronger than fear... Give them hope!” (Hunger Games)
RăspundețiȘtergereSperanta este iesirea din frica.
ȘtergereFrumos articolul :)
RăspundețiȘtergereMersi.
ȘtergereUn articol superb...chiar genial daca stau sa ma gandesc. Ador felul cum ai conturat acest sentiment, cum i-ai dat viata prin intermediul cuvintelor. E o placere sa pot citi o astfel de creatie :D
RăspundețiȘtergereMersi.
ȘtergereFrica, așa cum o descrii tu, mi-a amintit de filmul Green Lantern. :) Fricii i se opune curajul. Starea în care filozofezi pe marginea ei dar o lași totuși să prindă rădăcini în tine este malignă.
RăspundețiȘtergereNu i se opune doar curajul, ci mai degraba stapanirea de sine.
Ștergerenu mi-e frica de nimic...indiferent ce o sa fie...daca traiesti cu frica nu ajungi nicaieri mai ales daca ti-e frica de moarte....pai putem murii oricand ...si la orice ora..asa ca de ce sa imi fie frica? cand pot profita de moment..secunda..sutime :X
RăspundețiȘtergereE bine ca esti asa optimist.
ȘtergereFrica are diferite stadii şi intensităţi şi se asociază cu numoare alte stări. Nocivitatea vine tocmai din această combinaţie, nu din frica în sine. Frică au şi cei care pleacă la război; ar fi inconştienţi să nu se teamă.
RăspundețiȘtergereAsta e motivul pentru care cei care zic ca nu se tem de nimic mi se par niste ipocriti.
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereGenial !
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru vizita.
RăspundețiȘtergereHeh, eu sunt atat de fricoasa, mi-e frica de oameni...
RăspundețiȘtergereSi mie...
Ștergere