Badea Bianca. Un produs Blogger.

sâmbătă, 6 aprilie 2013

Zbucium

Frica - o incredibilă forță a terorii ce evoluează în lume sub diferite forme și mărimi. Prima slăbiciune a corpului uman, ce ne controlează mișcările și gândurile. Corupția minții întunecate vrând să ia controlul până în pragul nebuniei. Cancerul din sistemul circulator dezlănțuindu-și veninul mortal prin vene.

Personal, nu-mi e frică să cad, să aterizez cu fața în jos și să mă zdrobesc de ciment. Nu-mi e frică să cad cu fața în jos și să gust noroiul, să țip și să țip și iar să țip până când reușesc să mă ridic.
Mi-e frică doar că nu voi putea zbura vreodată.

Uneori mă îngrijorez gândindu-mă că inima mea odată și odată se va sparge în bucățele și că nu va fi nimeni care să o asambleze la loc. Apoi îmi e teamă că nu există oameni reparați și dacă poate deja inima mea e spartă deja. Și asta mă sperie. Mă sperie.


Uneori mă uit înăuntrul meu și nu văd nimic. Atunci aș dori să iau un cui și să zgârii, să zgârii până când găsesc ceva acolo, ascuns în vreun colț al sufletului. Și îmi e frica de vid, îmi e frică de goliciunea interiorului meu.

Pereții minții mele sunt întunecați și pictați cu sânge albastru. Mi-e frică să nu mă pierd printre gânduri (toți știu că am probleme cu orientarea în spațiu). Sunt în capcana lor și sunt extenuată. Și da, mă plâng. Mă plâng pentru că mi-e teamă că nu o să găsesc ieșirea din gaura neagră a sufletului meu.

Pot să-mi aud sentimentele strigând, zbătându-se, cerând afară. Dar afară e frig iar eu tremur. Însă știu că îndoindu-mă de mine nu mă va duce nicăieri altundeva decât în colțul camerei, plângând.
Am căutat sub pat crezând că sunt monștrii și am constatat că singurii monștrii de care ar trebui să mă tem sunt cei din interiorul oamenilor, inclusiv al meu.

Mi-e teamă deoarece am încetat să mai visez. Am lăsat oamenii să-mi ia visele și să le arunce la coșul de gunoi, spunând că nu mă vor duce nicăieri dacă voi crede în ele. Mi-e teamă că nu voi putea să fac persoanele importante mie fericite. Dar pot încerc măcar, nu?

Iată că am câștigat ediția trecută  de la Blog Power, așa că pentru Blog power 63 am propus să scriem pe o temă destul de des întâlnită, Frica. Alte articole: Frica de mine, Sa nu-ti fie frica decat de frica, Cand frica ma cuprinde, da-mi aripi

27 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. sper sa nu ajung la faza, de ce ti-e frica, nu scapi :|

      Ștergere
    2. unora le e frica de singuratate si altii si-o doresc...

      Ștergere
  2. Si stii care este culmea? frica nu este un reflex cu care ne nastem, ci unul pe care il dobandim :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Iată deci că şi pentru Bianca frica se rezumă doar la ea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da. Pt ca toate celelalte frici tot din mine pornesc

      Ștergere
  4. Bi, nu știu câtă legătură are comentariul meu cu textul, dar nu mă pot abține :D ”Give them something stronger than fear... Give them hope!” (Hunger Games)

    RăspundețiȘtergere
  5. Un articol superb...chiar genial daca stau sa ma gandesc. Ador felul cum ai conturat acest sentiment, cum i-ai dat viata prin intermediul cuvintelor. E o placere sa pot citi o astfel de creatie :D

    RăspundețiȘtergere
  6. Frica, așa cum o descrii tu, mi-a amintit de filmul Green Lantern. :) Fricii i se opune curajul. Starea în care filozofezi pe marginea ei dar o lași totuși să prindă rădăcini în tine este malignă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu i se opune doar curajul, ci mai degraba stapanirea de sine.

      Ștergere
  7. nu mi-e frica de nimic...indiferent ce o sa fie...daca traiesti cu frica nu ajungi nicaieri mai ales daca ti-e frica de moarte....pai putem murii oricand ...si la orice ora..asa ca de ce sa imi fie frica? cand pot profita de moment..secunda..sutime :X

    RăspundețiȘtergere
  8. Frica are diferite stadii şi intensităţi şi se asociază cu numoare alte stări. Nocivitatea vine tocmai din această combinaţie, nu din frica în sine. Frică au şi cei care pleacă la război; ar fi inconştienţi să nu se teamă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta e motivul pentru care cei care zic ca nu se tem de nimic mi se par niste ipocriti.

      Ștergere
  9. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  10. Salut!
    Pentru ca imi place blogul tau, am inceput sa-l urmaresc. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/
    si daca ai placere sa ma urmaresti...
    :) O primavara frumoasa iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  11. Heh, eu sunt atat de fricoasa, mi-e frica de oameni...

    RăspundețiȘtergere

Va ascult!