Badea Bianca. Un produs Blogger.

miercuri, 7 august 2013

Nymphetamine sau Bianca Badea?

Acum câteva luni bune, nu știu exact să spun câte, am decis să-mi public numele pe blog. Unii îl cunoșteau deja, însă majoritatea bloggerilor mă știau drept Nymphetamine. Așadar, cu ajutorul profilului de pe Google, am început să las comentarii sub numele meu real, Bianca Badea. Am făcut asta pentru că am vrut să-mi asum responsabilitatea lucrurilor pe care le scriu, am vrut să mă cunoască lumea pentru ceea ce sunt eu în realitate, nu după un pseudonim ales acum 4 ani când am scris pentru prima dată un articol. Pe lângă asta, observasem eu la vremea aia că majoritatea bloggerilor de succes sunt cunoscuți sub numele lor real. Ok, eu de ce să nu fiu așa?

Spuneam că mulți mă cunoșteau deja, știau cine e autoarea din spatele blogului Nymphetamine, însă majoritatea erau prieteni apropiați care îmi cunoșteau pasiunea pentru scris. Ar fi fost ok dacă ar fi rămas doar ei, însă atunci am făcut prima greșeală. M-am văzut lăudată, admirată, citită, m-am simțit bine știind că oameni dragi mie îmi urmăresc articolele și abia așteaptă să-mi postez din nou gândurile și experiențele. Mă simțeam împlinită. Am vrut atunci să văd  și părerile altora, să mă cunoască mai multă lume, am vrut, cred, mai mult decât ar fi trebuit.


Am început să-mi pun linkurile pe profilul de Facebook și până să îmi dau seama, de la prieteni am ajuns la iubiți, cunoștințe, cunoștințe ale cunoștințelor și într-un final la familie. Așa m-am trezit cu întrebări despre ce scriu, de ce scriu, că nu e bine, că nu e frumos, că ma expun. Așa am fost nevoită să dau explicații pentru că unora nu le convenea, nu le plăcea, nu înțelegeau cum și despre și de ce simt nevoia să-mi expun toate sentimentele pentru a le vedea toți cei care nu ar trebui să le vadă. Îmi plăcea ceea ce făceam așa că nu am vrut să aud de toate părerile astea ce îmi displăceau. Era blogul meu. De ce să nu scriu pe el tot ce aveam eu chef doar pentru că așa zicea lumea?

În curând am început să câștig concursuri în online și să cunosc noi oameni. În special oameni din MWB ce mi-au devenit prieteni de suflet, prieteni care mă vedeau pe mine, asa cum sunt, cu toate problemele pe care le scriam, fără să încerce să sape în sufletul meu pentru a-l desluși. Bianca, nu Nymphetamine. Așa am ajuns la momentul în care mi-am spus numele tuturor. Și nu doar numele, ci întreaga identitate. A fost bine pentru o perioada. Simțeam ca lumea mă cunoaște prin ceea ce scriu și că îi place. Aveam impresia ca blogul meu devine unul de succes, ajutat de numele meu. Dar... am ajuns în prezent. Și lucrurile s-au schimbat.

Acum regret că sunt eu. Regret că sunt Bianca și mi-aș dori ca toți să dea uitării numele ăsta. Vreau să fiu din nou Nymphetamine, doar o nimfă, cum îmi zicea doamna Brândușa, căreia nu îi știa nimeni identitatea. Vreau să pot scrie din nou despre orice tâmpenii îmi trec prin cap fără să fiu nevoită să dau explicații. Vreau să-mi descarc aici toate problemele fără să fiu luată la întrebări de cunoscuți. Vreau să pot scrie fără teama că cineva o să se supere pe mine pentru că am gândit sau simțit un anumit lucru - așa cum o să se întâmple acum, de exemplu.

Vreau să scriu fără limite și fără inhibiții așa cum o făceam înainte. Încă îmi vărs problemele aici dar într-un fel pe care cred că doar eu îl mai înțeleg. Și simt asta pentru că am impresia că acum se caută doar SEO, doar PageRank, doar cuvinte cheie, doar linkuri, doar popularitate, doar bani. Iar eu nu am asta aici. Does that make me be an unsuccessful blogger? Eu am cuvinte întortocheate prin care încerc să-mi spun povestea fără să fiu acuzată de una sau alta. Sau judecată. Eu am rămas la metaforele mele și la fraze pentru care unii mi-au spus că nu mai știu să scriu cum o făceam înainte. Din nou: înseamnă că nu sunt un blogger de succes? Am rămas la texte în spatele cărora încerc să mă ascund și știți ce? Îmi iese. Îmi iese prea bine și tocmai asta e problema!

Nu vreau să mai fac asta. Vreau să încetez să mă mai chinui să găsesc cuvinte prin care să mă descarc, dar fără a spune exact ce mă frământă. M-am gândit să încep să-mi fac un alt blog dar urăsc începuturile. Doar gândul că trebuie să o iau de la capăt, să trec prin aceleași etape, să îmi dau un alt nume mi-este imposibil. Nu vreau alt nume, vreau să fiu doar Nymphetamine, și nu vreau să fiu un blogger cunoscut în blogosfera românească. Vreau să fiu doar eu și asta înseamnă pentru mine să fiu blogger. Crappy blogger.

Iar de jurnaliști... I really don't give a shit.

Si asa am raspuns si la tema saptamanii de la BlogPower 77, Blogger de succes? , data de Uries.
- Cum ajung blogger de succes
- A fi blogger
- Ce inseamna blogger de succes
- Blogger de succes

69 comentarii:

  1. Sinceritate dusa la extrem.Le stiu pe amandoua, si pe Bianca si pe Nymphe,fiindu-mi in egala masura dragi, una fara alta neputand exista. Tu sa faci cum simti ca iti este tie bine. Da-l naibii de blogger de succes. Ala iti hraneste orgoliul. A fi tu iti hraneste sufletul.Iti voi dedica o poezie, sa stii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dumneavoastra sunteti una dintre persoanele ca stiu ca m ar sustine oricum as fi si va multumesc pentru asta.

      Ștergere
  2. Prin aceleași emoții am trecut și eu, deci pot să zic că te înțeleg foarte bine. Blogul este menit să fie al tău și numai al tău, iar dacă cineva se trezește cu IQ-ul prea mare și se apucă de comentat, dă-l naibii. Tu alegi ce scrii, când scrii și cum scrii.

    Mult succes în continuare, Bianca!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da am observat ca de ceva timp ai ales si tu sa iti spui numele si sper ca nu vei regreta, asa cum o fac eu acum.

      Ștergere
    2. Eu nu pot să înțeleg de ce regreți să te semnezi cu numele tău. Știu, ce-i drept, cândva, înainte să mă trezesc și eu la realitate, uram să-mi scriu numele, normal, din diverse motive. Dar acum de ce ai mai face asta?

      Ștergere
    3. Nu regret doar ca mi-am publicat numele, ci si faptul ca mi-am facut intreg blogul cunoscut familiei. Acum poate intelegi de ce...

      Ștergere
    4. Da, înțeleg. Cumva mi se pare un lucru bun, dar depinde de familia fiecăruia, de cum interpretează și așa mai departe.

      Ștergere
  3. Bianca, expunerea ta este impresionanta si da de gandit. Exista trei feluri de bloggeri, si retine ca asta este doar o parere nedocumentata, dar in care cred, deocamdata: (1) blogger caruia nu-i pasa ce spune lumea, indiferent ca scrie prostii, prost, foarte bine sau pe langa trend; (2)blooger care scrie dupa reguli, deci nu se exprima chiar liber; (3)blogger care scrie pentru bani, o face bine, dar iarasi nu scrie exact cam ce si-ar dori sa scrie.

    In sfarsit, eu iti recomand sa fi tu, Bianca, si-ti mai recomand sa ai rabdare, frustrarile vor disparea, incet, incet.

    Si... scrie, scrie si iarasi scrie, ca o faci bine. Ai sa vezi ca la un moment dat blogul tau iti va aduce mult mai multe satisfactii decat crezi tu ca se poate.

    Inca ceva, tema a fost propusa de mine, Uries, nu de Cristi. Probabil ca din viteza te-ai gandit la el. :) Nu-i bai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am uitat ceva: ofara posibilitatea sa postam comentarii si prin nume si link spre blog, pentru ca ce-i care nu au blogspot nu prea pot sa comenteze corect si nu vei stii cine sunt.

      Eu sunt Uries, adica asta: http://uriesblog.ro/

      Ștergere
    2. Eu cred ca ma incadrez in categoria a doua de bloggeri si nu imi place asta. De fapt, nu imi place nicio varianta.
      Cu rabdarea stau asa si asa, dar cat timp am eu rabdare, unde sa-mi descarc emotiile?
      Blogul deja mi-a adus o multime de satisfactii si as minti sa spun ca nu sunt mandra de el.
      Eu am la setari interdictie doar pentu anonimi, nu stiu care e problema de nu se poate comenta de pe alta platforma.
      Imi pare rau pentru confuzia cu tema, nu am fost atenta si m-am uitat la editia trecuta cand am vrut sa trec linkul. Am corectat, insa, sper sa nu fie cu suparare.
      Si multumesc pentru comentariu si vizita.

      Ștergere
    3. Nu este nici o suparare, Bianca, eu asa o sa-ti spun.
      Unde sa-ti descarci emotiile? Pe blogul tau, evident, unde ai posibilitatea sa nu afisezi anumite articole decat pe privat, desi eu nu as face asta... Daca vreau sa scriu ceva scriu si imi asum si suturile in fund, desi ele doar ma intaresc, ca nu prea le bag in seama decat foarte rar. Si sa-ti mai spun ceva, sa stii ca atunci cand unii mai spun pe aici tampenii nu au ceva cu tine personal, ca dovada ca lasa prostia aici si apoi nu mai apare niciodata, adica or uitat de tine.

      ... Am vrut sa-ti scriu si legat de comentarii, dar vad ca ai rezolvat. O sa fie mai bine, te asigur.

      Numai bine iti doresc si sa ne citim cu bine

      Ștergere
    4. Am rezolvat problema cu comentariile dar acum o sa primesc din nou zeci de spamuri in mailul meu.
      Zici ca pot ascunde anumite articole sau ca le pot pune doar pe privat? E prea mult daca te intreb cum se face asta? Stiam ca am posibilitatea asta dar cu tot blogul si trebuie sa trimit invitatie persoanelor de la care inca mai vreau sa primesc vizite. Asta ar fi insa inca o bataie de cap in plus.
      Si ce nu ai inteles tu este ca nu e vorba de "unii" care mai spun tampenii. Sunt si d-astia dar nu imi pasa de ei. E vorba de persoane importante, care nici macar nu scriu aici, ci imi spun direct, ceea ce e si mai rau.

      Ștergere
    5. Am inteles despre care persoane e vorba, numai ca am preferat sa o spun pe ocolite.

      Legat de spamuri pe blogspot problema e un pic mai dificila pentru toti care folosesc aceasta platforma gratuita, pentru ca sunt putine modalitati de a te proteja si acelea destul de saracacioase: 1. activezi moderarea, nu e cea mai ok solutie, ajuta la spam dar te dezavantajeaza ca trebuie sa moderezi, asta-i bun asta nu... 2. avand cont google te duci in contul de email si blochezi toate adresele de la care ai primit spam-uri, la yahoo se procedeaza la fel, munca multa.... 3. renunti la blogspot, la PR si te muti pe wordpress, cu o adresa cumparata, faci transferul continutului de pe asta si continui acolo, unde ai sute de solutii pentru aproape orice problema.

      Legat de articolele private iti spun ca nu le poti face invizibile individual, si asta din nou din cauza platformei pe care esti, din pacate. Imi cer scuze ca ti-am dat speranta, nu am observat la inceput ca esti pe blogspot.

      Solutia cea mai buna si pe care o recomand tuturor, pentru ca si eu am fost candva pe platforma gratuita de la goagal, este mutarea pe wordpress cu o adresa cumparata. Mai devreme sau mai tarziu vei avea probleme tehnice si imi vei da dreptate. Din nou, daca pot sa te ajut, striga si vei primi.

      Ștergere
    6. Multumesc pentru ajutor si informatii. Ma gandeam de mult timp sa-mi cumpar domeniu propriu dar am tot amanat. Probabil intr-un viitor apropiat o sa se intampl si asta.

      Ștergere
  4. Nimph, vreau adresa ta de mail.Am decis sa scriu "in privat" tocmai pentru ca simt ca-mi caut intimitatea.
    Unii sunt facuti sa scrie in oriceconditii, chiar intepati de cuvinte rautatcioase, altii mai sensibili isi vor "anonimatul" in care muza creatiei se juca langa noi.
    Te imbratisez cu drag, ca intotdeauna... iar descoperirea ta, ca Bianca Badea, ca forma si trup nu-mi va schimba nicicand placera de a te citi.
    Am concluzionat deja ca pentru mine esti Nimph si gata ! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stiu ca intotdeauna veti avea aceeasi parere buna despre mine si va sunt recunoscatoare pentru asta. Ma mult decat recunoscatoare, chiar va datorez o mica parte din ceea ce sunt dumneavoastra.

      Ștergere
    2. E meritul tau Nimph, tu ma aduci mereu sa te citesc :)

      Ștergere
  5. Cand te-am citit prima data, te-am gasit atat de deschisa, dar si-atat de trista... Mi-aduc si-acum aminte de postarea aceea despre biletelele tale pentru "Danut" si Mami. Faptul ca acum esti Bianca Badea nu imi pare ca ti-a schimbat scrisul prea mult, dar tristetea nu o mai regasesc in scrierile tale. Decat poate uneori, ca si aici, sub forma de regret. Totusi, imi pare ca acum gasesc si fericire in scrierile tale! Si ma bucura asta.
    Ideea este ca am aflat repede ca esti Bianca, fetitza care intr-o noapte simtea nevoia sa vorbeasca cu cineva si m-a gasit pe mine. Iar mie mi-a parut bine si de cunostinta si de conversatie. Asta se intampla pe vremea cand erai totusi - inca! - Nymphetamine. Asadar, subiectiv - stiu!, pentru mine nu gasesc un impact negativ al faptului ca esti si Bianca si Nymphetamine. Personal ma bucur cand oamenii isi asuma cu propria identitate si convingeri si simtiri tot ceea ce gandesc, indiferent de consecinte. Asta e curaj - fara a fi totusi tupeu - si cine nu apreciaza curajul tau acum, iti promit ca o va face mai tarziu. Dar de apreciat, toata lumea t-il va aprecia! Mai devreme sau mai tarziu!
    Spor la scris! Don't stop! Nu permite nimănui să-ți spună că nu poți face ceva. Ai un vis, trebuie să-l protejezi. Oamenii care nu sunt capabili să facă ceva pe cont propriu îți vor spune că nici tu nu ești capabil. Vrei ceva, îl obții!
    Punct! M-ai înțeles?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu mai regasesti tristetea nu pentru ca nu ar mai exista, ci pentru ca sunt luata la rost daca mi-o afisez aici, mai ales in felul in care o faceam in trecut. Chiar daca anii au trecut, ea exista, dar din cu totul alte motive decat cele pe care le spuneam la inceputul blogului astuia. Exista, ca la toti oamenii, pentru ca nu pot fi doar clipe bune, trebuie sa traim si experientele negative. Doar ca inainte eram obisnuita sa mi le descriu aici, si o faceam bine si frumos. Acum ma simt inlantuita si mi-e interzis sa mai vorbesc despre ceea ce se intampla.
      Imi asum raspunderea pentru ceea ce scriu dar asta pentru ca am incetat sa o mai fac asa direct cum o faceam inainte. Nu cred ca ar fi curaj sa vorbesc aici despre anumite persoane care imi fac zile amare stiind ca ele vor citi tot si se vor simti. Vei spune "si care e problema?" Problema este ca nu sunt orice fel de persoane si nu vreau sa le ranesc prin ceea ce scriu.
      Si acum chiar ma chinuie gandul sa stiu la cine a venit acea fetita, Bianca, inca Nymphetamine, intr-o noapte cand nu avea cu cine sa vorbeasca.

      Ștergere
    2. Inteleg... Si da, asa e, ai dreptate! In cazul asta, chiar nu stiu cum poti rezolva problema. Doar luand-o, din nou, de la zero. Nu te-a speriat cand ai facut-o prima data, sa nu te sperie nici acum. Si ce o sa lipseasca? Faptul ca te-ai obisnuit cu oamenii de aici, care te urmaresc? O vor face si acolo! Si o vor face si altii! Sa nu iti fie frica sa o iei de la zero! Ai reusit sa o faci o data, vei reusi si a doua oara!
      In ceea ce ma priveste, nu pot sa iti spun inca. Si nu vreau sa fac din asta cine stie ce mister, doar ca nu inca. Cand va fi potrivit, o voi face. Te rog sa ma intelegi. ;)

      Ștergere
    3. Te inteleg. Cred ca tie iti e usor sa dai sfaturi despre inceputuri noi avand in vedere ca tu ai facut asta, atat cu un alt blog, cat si in viata reala banuiesc. Si se pare ca ti-a reusit. :)

      Ștergere
  6. Ti-am mai spus ca datorita tie am facut scandal pe mwb?:))
    Cand am descoperit aceasta mica familie (pe vremuri) te-am descoperit defapt pe tine. Cautam articolele scrise doar de Nimphetamine si le citeam continuu, incat am devenit dependenta. Apoi s-a intamplat ca Liviu sa inchida mwb pentru o zi sau doua, si mie imi lipseau foarte putine articole de citit din ale tale. Ii scrisesem lui Liviu implorandu-l sa ma lase sa citesc :)) Tu da-ti seama ce ai facut din mine cu vorbele tale ce ma mangaiau pe suflet >:d< Fii tu insati,Bianca. Eu tin enorm de mult la tine tocmai pentru ce esti, si esti minunata. Lasa-i pe altii sa se supere,sa se agite, caci nu faci bine sa tii in tine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si asa din fericire te am descoperit si eu pe tine. Sper sa nu mai faci pauze de la blog ca altfel o sa fac si eu scandal:))

      Ștergere
  7. Bi, si eu am tinut o vreme blogul departe de ai mei. Mi-a fost teama ca poate m-ar vedea altfel decat ma vedeau, ca poate s-ar ingrijora sau din contra, ca poate m-ar critica si s-ar indeparta. Dar eu tin la blogul meu asa cum cred ca si tu tii la al tau. E parte din tine si nu ar trebui sa il tii ascuns. Treptat lumea va intelege si nu te va mai critica sau judeca in functie de un articol scris aici. Ai mei ma citesc si nu ma mai intreaba :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cum ai reusit sa ii faci sa nu te mai intrebe? Cred ca si datorita faptului ca tu chiar ai un real si imens talent pe care nu au cum sa nu il inteleaga.

      Ștergere
  8. Mi-am mai dorit odata sa comentez dar nu am reusit.
    Si eu ma simt mai bine, mai "eu" sub umbrela anonimatului (de, putintica lasitate din partea mea!). Doar cei foarte apropiati (adica doar 1 persoana, alta decat mine!) imi cunosc activitatea in blogosfera si e suficient...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu e lasitate, cu siguranta nu este, altfel jumate din bloggeri ar fi numiti lasi.

      Ștergere
  9. Of of Bianca! Mereu te-am confundat cu Bianca Dobrescu, probabil din cauza postarilor atat de reale ca sa zic asa, sa stii ca oamenii judeca orice ai face, orice ai scrie, stii care e problema? Problema e ca unii sunt asa de superficiali si de ipocriti ca nu pot face fata adevarului tau, stii ca adevarul doare, nu? Ei bine cand tu iti asterni pe foaie (ma rog pe blog) gandurile referitore la o anume persoana si acea persoana vede cum e cu adevarat se supara... in loc sa se supere pe ei, se supara pe tine...

    Acum tac ca-s furioasa si e posibil sa spun prostii, oricum ideea e ca esti o bloggerita buna si o fata minunata, nu conteaza numele :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi au facut bine cuvintele tale si iti multumesc. Nu stiu de ce am impresia ca esti furioasa pentru ca ai trecut si tu prin asta. Am dreptate?

      Ștergere
  10. O NIMFĂ se destăinuie frumos. Regretă că lume-ai știe adevăratul nume. Dar de ce? Eu tot nu o cunosc sau poate da. Ne-om fi întâlnit cândva pe ulițele unui burg și am trecut indiferenți unul pe lângă altul. Asta pentru că așa sunt eu. Indiferent.
    Și Io am fost la început ABBILBAL apoi am devenit LIVIU BIMBEA. Am mai fost și ABILAPULLUM. De ce ceste schimbări? Din cauza diverselor atacuri și blocaje la pseudonim. De ce Abbilbal? Am mai spus-o. AB - județul, BiL - inițialele numelui (o amintire de când jucam baschet și un coleg a vrut să mă strige mai ușor în timpul meciurilor) și Bal - primele litere din Bălgrad. Am avatarul o fotografie originală făcută pe digul de la Mureș. Nu sunt cunoscut de prea multă lume și ca atare nu sunt deranjat de persoane nedorite.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dumneavoastra sunteti exact cine vreti sa fiti si asta e un lucru bun. Nu trebuie sa va ascundeti, dar chiar sunt curioasa, familia stie despre toata treaba asta cu blogul?

      Ștergere
    2. Familia? Pe fiică-mea nu o interesează, pe bărbatu-so nici atât, nepoțeii sunt prea mici, în rest nu mai are cine.

      Ștergere
    3. Nici nu stiu sa zic acum daca asta e un lucru bun sau rau.

      Ștergere
  11. Draga mea, inteleg ce vrei sa spui tu aici. Mama e o cititoare fidela a blogului meu, nu era suficient ca mi-a fost dintotdeauna vecina de palier de bloc si nu imi pot ascunde tristetile de ea. E o mare parte buna in a fi anonim...ai o libertate pe care altfel poate nu ai avea-o. Cred ca timpul rezolva tot. Intoarce-te la Nimfa care te-a consacrat si in timp, multi vor uita ca ai fost si Bianca. Sau, daca vrei, fa-ti un blog separat.
    Personal, imi place sa caut si omul in spatele uneui nick de pe blog. Dar fiecare are dreptul la alegere si mai ales la a alege ce anume sa spele in public.
    Mi-a placut articolul tau. Datorita tie blogul asta are un suflet si asta te situeaza intre bloggerii mari de care vorbeam in articolul meu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mama ta e cititoare fidela, dar nu are nciodata nimic de comentat sau reprosat la ceea ce dezvalui pe internet? Ce frumos suna "Nimfa care te-a consacrat"... Mi-ar placea sa fiu asa de consacrata pe cat de frumos suna fraza, dar nu sunt. Sau cel putin eu nu cred. Si totusi ma simt mandra cand cineva asa ca tine ma apreciaza. Cred ca datorita unor oameni ca tine am ales sa-mi spun numele, poate eram un pic invidioasa pe reusitele altora.
      Ma gandesc serios sa-mi deschid un alt blog sub anonimat. Poate o sa fie cu ceva folos.

      Ștergere
    2. Bianca draga, mama mea nu a comentat niciodata nimic, dar m-a provocat: a spus ca adevaratul talent mi-l voi arata cand voi reusi sa scriu povesti de viata care sa nu aiba nici o legatura cu mine, cu ceva ce am trait sau am auzit, pur si simplu imaginatie. Momentan asta nu resusesc, sa scriu ceva total fictiv. De expunere u ii pasa. Am 35 de ani, poate ca si asta o determina sa accepte ca nu prea mai poate schimba ceva din ceea ce fac si fac ceea ce consider eu ca este bine.

      Ștergere
  12. Hmm, ai atins niște subtilități reale și interesante. :)

    În primul rând, dă-mi voie să spun că articolul tău este foarte frumos.

    În al doilea rând, consider că modul cum ai judecat lucrurile când ți-ai declinat identitatea a fost greșit. În timp ce înțeleg punctul tău de vedere de atunci, cu asumarea a ceea ce scrii, nu consider că esența noastră stă într-un nume. Nu cred că acesta te definește. Oare erai alta dacă părinții te-ar fi numit altfel? Oare ai fi încetat să gândești sau să simți ca acum dacă pe cartea ta de identitate erau trecute alte litere? Pe mine, la un blogger, mă interesează ceea ce scrie și nu CNP-ul sau datele lui din buletin. Iar pseudonimele tocmai asta fac, printre altele, te scutesc de experiențe neplăcute ca cele de care scrii.

    Este foarte frumos că ai un blog intim și de suflet. Judecând după numărul de comentatori, aș spune că ai succes, chiar dacă acesta nu se exprimă în bani/renume mondial. Cred că este foarte important să îți păstrezi libertatea pe blog, să poți scrie degajată. Adică nici măcar aici? De aceea consider o idee bună deschiderea unui nou blog, dacă simți că asta ți-ar reda libertatea pierdută. De te vei decide să o faci, și pot să ajut în vreun fel, mă ofer cu drag. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru aprecieri :)
      Treaba cu numele real nu e relevanta pentru mine, ci pentru cunoscuti. Daca scriu un articol fara cenzura (pentru ca deh, sunt mai impulsiva asa, deci zic vrute si nevrute la nervi) va conta pentru cunoscuti ca acest articol "de prost gust, cu injurii" bla bla este scris de mine, Bianca Badea, o ruda a lor, o prietena, iubita etc. Daca ar fi citit articolul oriunde altundeva nici nu le-ar fi pasat, dar dat fiind faptul ca eu sunt autoarea, atunci apar problemele.
      Ma gandesc, asa cum am mai spus, la posibilitatea sa-mi incep un alt blog. Dar de asemenea vreau sa trec Nymphetamine pe o adresa cumparata (de mult timp visez asta) intr-un viitor apropiat. Probabil cand se va intampla asta, voi cere ajutor in stanga si in dreapta, caci deocamdata nu ma pricep la treaba asta.

      Ștergere
    2. Păi când vei vrea să faci asta, sunt sigură că o să mă poți găsi. E ușor de cumpărat domeniu/făcut blog pe el.

      Ștergere
    3. Multumesc pentru interes si pentru ca vrei sa dai o mana de ajutor. Si nu numai mie, am vazut ;))

      Ștergere
  13. Da... exact acelasi lucru l-am patit si eu...
    Nu ma mai simt atat de comformabil la mine pe blog cum ma simteam odinioara...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am observat ca scrii si mult mai rar. Asta este motivul?

      Ștergere
    2. Mi-as dori sa nu se intample si cu mine acelasi lucru.

      Ștergere
  14. Eu te-am cunoscut ca Bianca Badea, si nu stiu de ce dar, daca te-as fi cunoscut ca Nymphetamine, mi se parea totul mai...banal. Deja ai blogul cu acelasi nume...imi place ce scrie Bianca, pentru ca asa urmaresc gandurile unei prietene de suflet. Imi place ce gasesc pe Nymphetamine. :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Nu prea stiu ce sa spun, insa orice nume ai avea sunt sigura ca tot tu esti, si in rest depinde de tine daca vrei sa dezvalui oamenilor si numele intreg sau daca vrei sa ramai mai anonima...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Decizia asta deja am luat-o acum ceva timp. Acum era vorba de consecintele ei.

      Ștergere
  16. Amandoua sunteti niste scarbe de oameni....esti o aroganta si jumatate

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mai, dar ce de admiratori ai!! :)

      Ștergere
    2. Cred ca singurul scarbos esti tu..nu tu te ascunzi in anonimat ?;;)

      Ștergere
  17. Nymphetamine e doar un blog, insa omul din spatele acestui blog se numeste Bianca Badea (dincolo de bloguri vorbeste viata -remember?)
    Asadar, Bianca, imbratiseaza in mod matur o situatie, stiu, de multe ori e mai usor sa fii ascuns sub un pseudonim, insa oamenii adevarati, oamenii care-si tin sub control viata, sunt acei oameni care stiu sa faca diferenta intre poveste si realitate!
    A fi blogger in ziua de azi, gratie muncii serioase a multora ani de zile (printre care si tu), inseamna mare lucru, la propriu! Stiu, sunt multi care se considera bloggeri, insa putini sunt aceia care chiar stiu ce inseamna blogging, nu din alt motiv, dar datorita lor bloggingul a devenit azi profesie!

    A-ti tine viata privata departe de online e altceva, insa asta nu inseamna ca trebuie musai sa fii cu pseudonime! Sa-mi fie cu iertare, voi lovi in multi, dar cei ce se ascund cu indarjire in spatele pseudonimelor, sunt de foarte multe ori oameni duplicitari, de neincredere, oameni care au facut din minciuna un sport sau indeletnicire!
    Asadar, fii Bianca Badea, cea care scrie povestea Nyphetamine si nu invers!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Liviu, ce frumos si plin de miez ai vorbit!!!

      Ștergere
    2. Sfatul asta mi l-ai dat si cand am cerut pentru prima data parerea asupra dezvaluirii indentitatii. Tin minte ca a fost la o cafea de seara si cred ca toti au fost de acord cu tine.
      Ideea e ca am dat si eu peste oameni care isi ascund caracterul murdar in spatele unui nickname insa stiu ca eu nu sunt si nu voi fi asa. Cel putin in lucrurl asta am deplina incredere.
      Nymphetamine si Bianca vor ramane mereu aici dar se poate sa incerc sa-mi gasesc un refugiu si in spatele unui pseudonim.
      All in all, ii dau si eu dreptate Danei, ce ai scris aici a fost frumos si mi-a dat mai multa incredere in mine.

      Ștergere
  18. Felicitări pentru câștigarea ediției 77 Blog Power! Te așteptăm cu tema pentru următoarea săptămână: http://www.mostwantedblog.org/2013/08/11/blog-power-78/

    RăspundețiȘtergere
  19. Solutia e foarte buna! Ai un nume dragut iar blogul e ca o foaie de hartie lipita pe un perete dintr-o zona foarte populata. Ca esti tu, sau Nympha sau Madonna sau Michael Jackson reincarnat, e sincer prea putin relevant. Daca oamenii te plac, se vor intoarce pe link-ul tau si atat. Mult succes :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deci inca un vot pentru a ramane la Bianca Badea. Nu ca s-ar fi putut face altceva, insa aveam nevoie de incurajari cred. Multumesc!

      Ștergere
  20. :))) Vad ca esti cam invidiata,scumpa .
    Nymphetamine este doar un blog ,insa Bianca esti tu Adevarata tu. Nu le putem place tuturor.Cat despre cei carora nu le convine,sa-si faca o viata . Intotdeauna se vor trezi unii care vor avea cate ceva de comentat mereu.
    Curaj ,draga mea. Esti o persoana deosebita.Si tu,si gandurile tale,si blogul tau.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si tu esti la fel, pot sa-mi dau seama doar cititnd cateva cuvinte din ceea ce scrii. Multumesc pentru vizita, te imbratisez.

      Ștergere
  21. Felicitari pentru ca te-ai putut dezvalui!
    Nu trebuie sa placi tuturor, ajunge sa iti placi tie si celor dragi, restul vin si pleaca.
    Numai bine, ai grija de tine! Esti speciala, esti deosebita, esti altfel, cum spun majoritatea!
    Ai incredere in instinctele tale!

    Dan

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Preoblema e ca daca ma dezcalui nu o sa mai plac asa mult celor dragi.Multumesc frumos oricum pentru sfat!

      Ștergere
  22. Imi aduci aminte de mine. Acum 3 ani, am inceput sa scriu, mi-am deschis un blog incurajata de o persoana care imi citise caietele. Nimeni nu stia ca sunt eu. Nimeni nu stia ca scriu, pana in ziua, in care recomandasem o carte scrisa de varul mamei. El a fost primul care a aflat ca eu scriu(a luat-o prin eliminari). Ma intrebase daca mama si fratii mei stiu ca eu imi transpun gandurile intr-un jurnal virtual. I-am spus ca nu si ca nu vor afla prea curand. El mi-a spus ca va ramane cititor fidel si ca nu o sa-mi destanuie idenditatea, nestiind ca mi-a luat cateva proze si le-a dat familiei mele sa le citeasca. Ai mei le-au citit nestiind ca eu sunt autoarea lor. Intre timp , le spusem persoanelor de incredere ca eu scriu.Acum, 2 ani, mi s-a propus sa scriu un scenariu pentru un scurtmetraj, sa imi ajut o amica la nevoie, sa-si faca licenta. Avea camera dar nu avea ce sa filmeze,dupa ce sa se ghideze. Am acceptat. Eu eram o persoana retrasa, socializam cu cine trebuie si atat. Am facut acest scurtmetraj, in care am si jucat in el. (lipsa de buget) ..de la o simpla licenta, am ajuns impreuna cu dra regizor la un festival de film, am dat interviuri. Si am fost intrebata,daca sa mi se spuna pseudominul sau numele real. Si am spus sa mi se spuna numele pentru ca oricum va aparea in scurtmetraj. De atunci a inceput haosul. Ai mei au aflat multe despre mine. Aceasta latura creativa. Ce mi-a placut mie, a fost ca ei au ales sa-mi respecte intimitatea si persoanele apropiate la fel. M-au incurajat sa scriu chiar si o carte. Dezavantajul e ca ma intalnesc cu diferite persoane pe strada sau in lumea virtuala(facebook) si imi spun pe adevaratul nume ... tipa care scrie si a jucat. Trebuie sa recunosc ca am un sentiment de mandrie :P si asa ar trebui sa te simti si tu, pentru ca tu creezi,scrii si multa lume si-ar dori sa faca asta. Sunt sigura ca multa lume te admira, dar nu ar recunoaste. Eu inca imi tin numele asta, "justanairhead" pentru ca ma reprezinta si imi tin blogul oarecum ascuns, dar nu din cauza ca nu mi-as asume ce scriu sau ca mi-ar fi frica de ce ar spune unu' sau celalalt, il tin asa pentru ca mi-am dat seama ca multe persoane incearca sa te cunoasca superficial si cred ca daca citesc 2 sau 3 texte, cred ca deja te cunosc. De latura creativa, se bucura (ne)cunoscutii. Cei care vor vrea sa ma cunoasca cu adevarat, vor afla si de acest blog. Si uite, ca de exemplu, cineva a incercat sa ma acuze ca plagiez la un status.. ca ma plagiez pe mine :)) A fost amuzant,dar asa am vazut cat de putin ma cunostea aceea persoana, desi pretindea ca ma cunoaste cu totul. ;) Keep work. Take care.
    Cu stima,
    O fata cu capul in nori. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intai trebuie sa iti multumesc pentru vizita si mai ales pentru comentariu.
      Ai dreptate, chiar ne asemanam un pic. Si eu am scris un scenariu pentru o piesa de teatru a liceului la care invatam. A fost foarte apreciata si da, si eu am fost mandra, dar eram si putin rusinata. Ma aflam mereu in centrul atentiei si pentru o perioada toti erau interesati de pasiunea asta a mea de a scrie.
      Apoi, urcandu-mi-se mandria la cap, am facut greseala sa-mi promovez mai mult blogul. Asa a ajuns la un var (uite o alta asemanare:D) care a spus totul familiei si mai ales parintilor. Problema era ca in vremea aia eu scriam doar despre mine si sentimentele mele care nu erau tocmai placute. Iesisem cu inima rupta dintr-o relatie si aveam nespusa nevoie sa ma descarc, asa ca o faceam scriind aici. Ai mei, cititnd acele articole, au avut un soc si nu le-a convenit deloc.
      Intr-un final s-au linistit apele si au inceput sa aprecieze munca mea, dar asta doar dupa ce am castigat cateva concursuri prin blogosfera, unele chiar si cu premii materiale. Atunci si ei au fost mandri.
      In prezent incerc sa nu-mi mai aliniez aici toate problemele sentimentale, iar daca o mai fac uneori, le las aici ascunse. Asa ca aleg sa arat cunoscutilor doar articolele care stiu ca nu ar creea iar dezaprobari.
      Sper sa ne fie bine asa, si mie, si tie.
      Multumesc inca o data pentru cuvinte si te mai astept!

      Ștergere
    2. ah , uite o alta asemanare (iesisem si dintr-o relatie in momentul cand au aflat ai mei ca scriu). Atunci am considerat ca nu a fost momentul potrvit si intelegem amandoua de ce, dar cu timpul mi-am dat seama ca nu exista momente potrivite si m-a ajutat in timp ca ei au aflat. Plus, de atunci ma simt mai libera in exprimare si stiu ca orice as scrie, familia mea si prietenii mei, imi vor ramane alaturi,chiar daca opiniile noastre sunt diferite pentru ca suntem oameni diferiti dar avem in comun, sufletul,sentmentele frumoase si educatia. Nu stiu daca are vreo logica ce am scris, dar voi incheia prin a spune: consider ca esti un om frumos, atat la suflet cat si la fizic, doar frumusetea porneste din interior ;), iar asta pot deduce din cuvintele pe care le asterni aici pentru ca se simte caldura lor.

      O zi frumoasa si plina de zambete sa ai! :)

      Ștergere
    3. Mi-ar placea si mie sa spun ca indiferent ce as scrie, ai mei ar fi alaturi de mine, dar cred ca inca nu am atins pragul acesta.
      Multumesc mult si la fel pot spune si despre tine, chiar daca de multe ori cateva cuvinte citite nu spun nimic despre o persoana. Uite ca de data asta ele au fost foarte graitoare.

      Ștergere

Va ascult!