Badea Bianca. Un produs Blogger.

luni, 16 septembrie 2013

Bianca, purcelul, baba și boul


Vă povestesc azi despre aventurile mele de acum câteva săptămâni în ograda bunicilor. Știți toți că atunci când vine toamna, vin și muncile câmpului. A fost la modă printre săteni atunci culesul porumbilor, deci cum să se dea mamaie în lături de la această plăcută activitate? Și cum la vârsta ei cică îi mai trebuie mișcare, că altfel  mi se anchilozează oasele, mamaie, s-a dus cu mâncarea de prânz la spinare să-și adune recolta tocmai la capătul celălalt al satului... vecin.

Pe mine mă invită, așadar, să rămân la ea acasă pentru a veghea pe bietul tataie, care nu prea mai e în toate puterile fizice și intelectuale. Și dacă tot stau de pază, să nu mă plictisesc, primesc ordin să pregătesc mâncarea de cu seară a oamenilor lihniți de foame după o zi de muncă. Despre peripețiile mele în bucătăria minusculă a lui mamaie nu am ce să vă povestesc, că atât ciorba de pasăre, cât și pilaful de orez cu cârnăciori mi-au ieșit atât de bune, că a mâncat norodul cu tot cu castroane.


Pe la vreo 10 dimineața vine și tanti Felicia, veterinarul satului:
- Biancă, mamă, îți zisă mă-ta mare unde sunt medicamentele că are un purcel bolnav și tre să-i facem injecție.
Pleoșșșc!! O palmă peste fața mea deja căzută pe jos. Purcel? Bolnav? FACEM injectie?! Cucoană, cred că verbul ăla trebuia să-l folosești la singular. ha! S-o crezi tu, Biancă!

Trec deci în coteț și încep să alerg purcelul. Reușim să-l prindem - mai mult ea decât eu - îl ia de-un picior, îl ridică-n sus cu capu-n jos, guiță, se zbate de celălalt picior, stropește-n stânga și-n dreapta, pe obrazul meu. Doamna cu siringa mă învită să țin de cracul ălălalt ca să emobilizez purcelul. La final extenuată și eu, extenuat și porcul, dar amândoi fericiți că operațiunea s-a terminat.

Pleacă SuperWoman a animalelor și mă trezesc în curte cu vecina de peste drum, o femeie la vreo 90 de ani, mai mult lată decât lungă. Trage aer în piept și începe:
- Trăite-ar Dumnăzău, maică, de când nu te-am mai văzut, erai atâta. Veni la Florica să dau apă la  bou ală că stă săracu în soare, că e plecată la porumbi cu mă-ta mare Măria. Vrusăi să intru în curte, da e clanța ruptă și nu pot intra. Crezui că e domnu Damian aci, da bine că ești tu Biancă, că ești tânără și poți să te-apleci după clanță.

Buuuuun! trecem drumul, mă uit de-a bușilea pe jos, nici urmă de vreo clantă. Mă ridic pe gard să mă uit prin curte, mă proptesc bine să nu cad și cu ochii prin iarbă și prin pământ, să nici nu văd matahala cu coarne și copite că vine în fugă spre capul meu înțepenit între ulucile gardului.
Mă împing în mâini fix când dihania bovină se pregătește să-mi tragă o limbă peste față. Scap de lichidul cleios destinat feței mele, dar aterizez cu fundul în ghimpi și scot o înjurătură printre dinți.

Joi mă duc din nou.
Sursă foto

20 comentarii:

  1. succes in continuare, pana aci te-ai descurcat perfect! :)
    si ai fost si norocoasa, ca pe mine m-a lins Simona, vacuta din vecini si cunosc senzatia!

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte tare viaţa la ţară, îmi place cum ai povestit, iar limbajul l-ai adaptat perfect :)

    Într-un cuvânt.... genial :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mersi Dan:D Limbajul nu l-am adaptat... dialogurile sunt pe bune.

      Ștergere
  3. cum sa zici ca e la moda???? culesul??? wtf????? e o necesitate

    iti bati joc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca tu iti bati joc de posibila inteligenta pe care Dumnezeu ar fi vrut s-o ai.

      Ștergere
  4. Ehh... gandeste-te ca eu stau cu bunicii si am animale aici la curte... fun, fun, fun :))

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce mi-a placut cum ai povestit. :))
    Foarte amuzant :)) acum ma bucur ca nu am avut si eu parte de asta la tara ,desi ma amuz cateodata de "limbajul" lor :)) iar ajutorul in gospodarie e necesar.Bravo ,chiar m-ai binedispus cu postarea ta. ;))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi pare bine ca a vut efectul asta. Asa a fost scopul :)

      Ștergere
  6. Te.ai gandit vreodata sa sctii o carte? De mult vreau sa te intreb :D

    RăspundețiȘtergere
  7. Eeh...nu am aspiratii asa de mari, doar din astea mai mici de oameni muritori :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Cand eram mica luam sare in mana si lasam vitelul bunicilor s-o linga:))
    Tare draguta povestea ta

    RăspundețiȘtergere
  9. Cu cata maiestrie ai reusit sa imbini comicul si ironia ! Chiar m-am distrat si mi-am adus aminte de niste "peripetii" similare pe care le-am trait la casa bunicii.:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca toti cei care ne-am trait copilaria la bunici am avut asa aventuri:))

      Ștergere
  10. No, sara bună. Faină poveste și interesante pățanii.

    RăspundețiȘtergere
  11. O mătuşă avea o vacă nebună ce împungea pe toată lumea, nici măcar ea nu putea să o mulgă decât dacă se ducea îmbrăcată cu aceleaşi haine!!! Şi bineînţeles că există o poveste cu un alergat pe coastă... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Probabil vacii ii placeau culorile de pe hainele respective :))

      Ștergere

Va ascult!