 |
| Sursă foto |
Mi se spune să zâmbesc, dar cum pot să fac asta?
Cum să zâmbesc când vocea ta îmi inundă timpanele? Cum să zâmbesc când simt în jurul meu doar întuneric? Viața nu e pentru fericire forțată. It's ok not to be ok. E ok să plângi și să simți emoție pură oricât de rea ar fi ea. Așa că vă rog, nu-mi țineți un cuțit la gât în timpuri neștiute obligându-mă să afișez acel zâmbet. Nu am nicio dorință de a avea sentimente străine injectate în inima mea.
De ce îmi spuneți să port haine strălucitoare când tot ce vreau e să alerg printr-un camp de maci într-o rochie neagră de mătase? Nimeni nu ar trebui să-și deghizeze tristețea cu culoare pentru că sufletul refuză pur și simplu să lucreze așa.
Știe ce vrea, așa că dacă vrea să verse lacrimi de argint peste toate durerile, lasă-l să o facă. E mult mai ușor.
Ascultă muzică tristă, permite-ți să afli că au mai trecut și alții prin disperarea ta. Nu spun să bei din depresie precum bea pisica din lapte. Îți spun doar să-ți lași sufletul să se vindece în ritmul lui. Și ascultă acea voce șoptită din interiorul tău. Auzi ce zice? Totul va fi bine...
Și va fi. Crede-mă!
Un articol superb! :*
RăspundețiȘtergereMultumesc :*
ȘtergereAdevarat ca e superb. Insa ma gandesc ca si fericirea asta fortata e o etapa, asa cum e si plansul. Am trecut prin fericire fortata si era cauzata de interpretarea gresita a aparentelor. Adica chiar credeam ca traiesc o viata de poveste :))
RăspundețiȘtergereCred ca atunci era de fapt o iluzie a fericirii. Eu in articol vorbeam de fericirea impusa de societate.
Ștergere<3 Mare dreptate ai! Nici eu nu suport constrangerile, iar cand vine vorba despre fericire, trebuie sa ne simtim liberi si sa o manifestam asa cum trebuie!
RăspundețiȘtergereConstrangerile sunt ca o privare de libertate.
ȘtergereAsa trebuie sa fie si cu tristetea si cu orice sentiment atat timp ca nu calcam in ograda altuia.