Suflete în afara trupului

- Cred că eu îmi port sufletul în afara trupului.

- Hm.. Ăsta e un lucru ciudat.

- Am toate simptomele.

- Și care sunt ele?

- Îmi pasă prea mult de lucrurile greșite, de lucrurile străine, inima mi se rupe prea ușor iar creierul meu se simte puțin asimetric față de lucrurile ce s-ar presupune că sunt amuzante.

- Amuzante?

- Da. Știi tu... Petreceri, alcool, lucruri de genul ăsta.


- Înțeleg. Și de ce îți pasă ție cel mai mult?

- Nu știu... Încălzirea globală, balene, extratereștrii, Ucraina, stratul de ozon.

- Dar să știi că lucrurile astea nu sunt greșite. Contează, doar că nu poți să le rezolvi de unul singur.

- Ești cinic.

- Ești paranoică.

- Ești răutăcios.

- Sunt sincer. Ce te îngrijorează?

- Faptul că ești prea implicat ca să observi...

- Să observ ce?

- Dacă o să dispar.

- ...

- E adevărat.

- Cum să spui asta, prostuțo? Normal că aș observa, pentru că asta ar aduce iadul în viața mea.

- De ce?

- Pentru că atunci cine s-ar mai îngrijora de încălzirea globală, de extratereștrii, de balene, de Ucraina și de stratul de ozon? ... De ce zâmbești?

- Pentru că am observat ceva.

- Ce anume?

- Că și sufletul tău se află în afara trupului.