Dragul meu prieten cu ochi triști,
Doar pentru că lumea a spus întotdeauna asta, lucrurile mereu au fost dificile. Și au avut dreptate. Viața mereu a fost grea. Lucrurile niciodată nu vor fi așa cum vrem noi să fie. Inimile rănite sunt mult mai ușor de găsit decât cele întregi. Și visele? Ei bine, dacă lumea s-ar baza pe vise, noi deja ne-am fi construit un întreg univers, doar să scăpăm din cel fad în care trăim.
Când te-am întâlnit eu, văzusei deja tot ce era mai rău în lume. Ți s-a spus că îți era interzis să iubești pentru că nu o făceai cum trebuie. Te-au acuzat că nu ești un poet, doar un vagabond ce ține tragic un instrument stricat. Ți-au explicat că nu te puteai ridica asupra nimănui, pentru că nu erai special. Iar la fiecare pas pe care îl făceai, te împingeau doar pentru a te vedea căzând.
Bineînțeles, nu au menționat că atunci când vorbești, vocea ta conține un cântec pierdut. Că atunci când dormi, chitara e doar la un metru distanță pentru a o putea auzi în vise. Că atunci când zâmbești un zâmbet de pe buzele unui poet, orice scriitor și-ar dori să-ți scrie o odă. Că ochii îți sunt mereu închiși când auzi pentru prima data pe cineva vorbind, doar ca să-i înțelegi ritmul vocii. Că de fiecare dată când cânți, chiar și zeii vântului se opresc la ușă pentru a te asculta, pentru că muzica ta e magică.
Nu ți-ar menționa nimic din toate astea pentru că ar trebui să recunoască cât de mult au greșit.
Doar pentru că întotdeauna au spus-o, lucrurile mereu au fost dificile. Și au avut dreptate. Viața mereu a fost grea. Doar că atunci când vine vorba de tine, mereu s-au înșelat și mereu o vor face.
Și poate într-o zi o să te fac să înțelegi că tu ești persoana asupra căreia se vor amăgi întotdeauna.
Cu dragoste,
Fata care e hotărâtă să te facă să zâmbești
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Va ascult!