Lasă-mă să-ți fiu poem

Sursă foto

 Lasă-mă să-ți topesc durerea rece de pe piele, să o transform în soare, să-ți încălzească suferința, să se evapore în aburi albi de speranță și să picure viață din norii formați.

Lasă-mă să te ating ca pe prima poveste pe care am citit-o după ce am decis să-mi pierd auzul înainte să las alt sunet să-ți înlocuiască vocea. 

Lasă-mă să șterg fiecare urmă de îndoială din existența ta, folosind greutatea dragostei mele, să distrug orice relevanță cu realitatea care se crease în mintea ta.

Lasă-mă să sculptez găuri negre în cerul nopții, ca să vezi cum universul meu se învârte în jurul alui tău, făcând luna să strălucească mai puternic cu gelozie.

Lasă-mă să te duc în zbor spre cea mai apropiată nebuloasă, ca să fim în sfârșit la fel de înalți cum iubirea ne face să ne simțim.

Lasă-mă să te înnebunesc ca o migrenă pe o zi toridă, făcându-te să tânjești după gustul meu, chiar și atunci când organismul îți cere cu disperare apă.

Lasă-mă să fiu razele soarelui care să te încâlzească și tu poți fi ploaia care să ne răcorească, lasă-mă să te învăț cum putem face cerul să roșească într-o mie de culori.

Lasă-mă să fiu ritmul melodiei din inima ta, îmbinându-ne inimile într-o frecvență eternă și comună.

Iubitule, nu-mi mai pune piedici în calea fericirii noastre, lasă-mă să-ți fiu poem și tu recită-mă cu voce tare.