Moartea... din nou

Sursă foto

Ți-e frică de moarte?
Întrebarea plutea deasupra mea așa cum plutește sabia deasupra capului celui condamnat. Dar mi-am privit mainile, m-am dat un pas în spate și am spus: Ai simțit vreodată durerea de a vedea doi îndragostiți îmbrățișandu-se la finalul unui film? Se presupune a fi un happy ending, dar inima ta le spune plămânior să se oprească pentru o secundă - pentru că nu va fi vreodată happy ending-ul tău.

Ți-e frică de moarte?
O întrebare repetată merită un răspuns. În schimb, mâinile mele încep să-mi tremure în poală și privesc cerneala albastră precum venele, urma atât de fragilă pe care o lasă și care s-ar putea distruge oricând. Știi cum e să te trezești în mijlocul nopții doar pentru a asculta un cântec care să-ți spună că totul va fi bine? Din nou și din nou și din nou, până când incepe să nu mai funcționeze.

Ți-e frică de moarte?

Lanțul invizibil îmi conectează degetele iar eu îmi închid ochii obosiți, auzind nerăbdarea vocii întunecate: Lumea spune că ascundem secrete sub perne. Singurul secret pe care perna mea îl ascunde sunt urmele de lacrimi care încetează dimineața - pentru ca nimeni să nu vadă cât mă doare.

Ți-e frică de moarte? 
Sunt două tipuri de oameni cărora nu le e teamă de moarte. Ei nu râd, nu plâng, nu scot niciun sunet atunci când vine momentul. Nu se vor mișca, nu vor încerca să scape. Ei vor întâlni moartea cu capul sus, poate chiar cu o urmă de liniște pe chip. Dar eu acum am zambit și am spus cu voce tare: Chiar sunt doar două tipuri de oameni cărora nu le e frică de moarte.

Și care sunt astea?
Oamenii curajoși si ... oamenii distruși.