Badea Bianca. Un produs Blogger.

marți, 18 septembrie 2012

Mers pe bicicletă


Încetarea unui tratament este ca mersul pe bicicletă.

Doctorul ma ține de mâner și îmi micșorează doza. Îmi iau avânt înainte și heeeei, uite-mă cum zbor! [...] Un cer albastru deschis stă să cadă pe mine iar eu sunt răsturnată la marginea mării cu bicicleta pe jumătate îndoită, dar cu amândouă roțile încă învârtindu-se.

Auuu! Și doctorul îmi masează tâmplele, pune un pansament pe genunchi și îmi prescrie o rețetă.

Încerc să merg fără mâini de vreo două luni, dar întotdeauna ajung într-un copac sau pe vreun șanț, în cel mai bun caz, pe nisipul plajei. Sunt o catastrofă.


Am început să compar bolile mintale cu problemele fizice. Ar trebui să mai știi și că sunt bolnavă, dar încerc să mă însănătoșesc.

Câteodată clachez și m-apuc să scriu poezii.

Dar nici măcar nu e genul de boală la care oamenii îți aduc supă la pat și îți iau temperatura. Este genul de boală când întârzii la școală pentru că nu am închis ușa de la frigider sau nu am oprit aragazul. Sau nu pot încuia bine ușa în timp ce pisica vecinului se uită chiorâș la mine. Nu e genul de boală care se duce după un pahar de suc de portocale și un nurofen.

Mai bine zis, e genul de boală unde creierul meu se comportă ca un drogat, nu înțelege, nu vede și nu vrea să audă nimic.
Uite... seara trecută încercam din răsputeri să-mi pornesc mașina în fața blocului când un nene se oprește cu o privire curioasă, îi fac un semn din mană gen Hey, stai liniștit, totul e în regulă și normal, exceptând partea în care nimic nu e normal, îmi pare tare rău și te rog nu-ți mai întoarce gâtul așa pentru că e tare stânjenitor.

După ce s-a retras mi-a pornit și mașina.

Știu că nu sunt uitucă. Știu că am încuiat ușa. Știu că mi-am pus corect mașina în parcare. Știu că nu o să ma trezesc cu casa în flăcări dacă îmi las laptop-ul în pat. Așa că de ce ma simt mereu nesigură dacă nu verific și număr și observ și iar verific și iar controlez?

Mi-aș dori sincer să fiu un copac - ei nu pot avea obsessive compulsive disorder (așa cum i-au zis medicii aceia din America).

Zilele trecute am făcut pe dădaca pentru o rudă (pentru că relaționez se pare mai bine cu copiii decât cu persoane de vârsta mea) și am desenat o poză cu un copac pentru fetiță. Apoi mi-a desenat și ea mie și spre surprinderea mea era ceva abstract foarte frumos.
- Poți să-mi vorbești despre desenul tău? 
M-a privit în ochi spunându-mi că și-a imaginat că are o boala mintală când desena, de-aia arată așa nebunește desenul.
- Dacă ai o boală mintală nu înseamnă neapărat că ești nebun, i-am zis.
- Ba da, înseamnă. Poți să nu-mi mai folosești marker-ul albastru, te rog?

După ce am terminat de desenat m-a întrebat dacă putem să ne plimbăm cu bicicleta și am refuzat. Eram prea absorbită de gândul că fetița avea dreptate și chiar aș putea fi nebună. Am jucat altceva în schimb și chiar după ce a adormit m-am dus în bucătărie să mă asigur că am tras din priză cuptorul.
Îl stinsesem. Știam că o făcusem, la naiba! Dar nu mai contează.

Cred că e timpul să revin la tratament, deoarece chiar dacă se spune ca odată ce înveți să mergi pe bicicletă nu mai uiți.. ei bine, eu am uitat. Sau poate nici nu am învățat încă de la început, fiind prea ocupată încuind și descuind ușa sau desenând copaci.

Simt doar că ar fi trebuit să știu să merg pe bicicleta aia odată....

Şi iată că Blog Power a ajuns la ediţia 40, cu o temă propusă de mine: Bolile sufletului. Ce este mai grav: sa fii blnav psihic sau fizic sau psihic? Este medicina capabilă să vindece durerile sufletești? V-ați simțit vreodată bolnav spiritual și cum ați ieșit la liman?
Alte articole: Bolile sufletului, Dragostea nu se baga la spam, Blocat in ocean, Suflet bolnav de lume

30 comentarii:

  1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate la mine chiar sunt totuna. Si pana la urma nu exista limita de cat de personal pot sa scriu, asa ca abordez cum doresc.

      Ștergere
    2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
  2. hmm.. hmm.. Interesant punct de vedere :) Dar eu una nu cred că ești nebună. Asta se numește nesiguranță și este rpogramată genetic în noi să se declanșeze conștient sau inconștient, dar ea se declanșează.. în cazul tău, conștient!
    Atunci când ești sigură că ai făcut ceva dar totuși mai verifici, înseamnă atenție, dăruire și meticulozitate :D ( părerea mea)
    Aaa... și BAFTĂ !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eh, de fapt era altul intelesul textului, era o legatura cu altceva. Dar deh, sunt mai ciudata :))
      Multumesc, si tie :)

      Ștergere
  3. Ahaa, its good dialogue on the topic of this paragraph at
    this place at this webpage, I have read all
    that, so now me also commenting at this place.
    My web page - Cazare online

    RăspundețiȘtergere
  4. Si eu am scris de curand pe acelasi subiect aici: http://baldovinconcept.blogspot.ro/2012/09/marketingul-nebuniei-observat-de.html

    insa nu dintr-o perspectiva poetica ci una stiintifica.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ei bine eu ma simteam de multe ori bolnava spiritual dar asta e din cauza dragosteti mele ce a fost respinsa.Cel putin asa cred, insa de multe ori am avut senzatia ca din cauza plansului am innebunit.
    Si poate chiar asa e, sau poate nu.
    Frumos articol :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Ma simt cateodata bolnava sufleteste.Incerc,insa,o terapie intensiva cu muzica,dar nu da intotdeauna rezultate bune..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate ai putea sa scrii despre asta cat mai mult :)

      Ștergere
  7. Am mai spus eu ca poeziile in general sunt scrise atunci cand starea sufleteasca, optimismul, curajul de a infrunta anumite situatii, sunt la nivel limitat, de fapt la un nivel in care ne inchidem in noi! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ne inchidem in noi si totusi ne exteriorizam scriindu-le.

      Ștergere
  8. Fiecaruia i se intampla sa mai verifice de nu stiu cate ori daca a incuiat usa, sau daca a oprit aragazul, deci si eu sunt la fel! :)
    Succes in concurs!

    RăspundețiȘtergere
  9. Foarte interesant articolul tau!
    Am citit toate articolele inscrise in concurs, si am ramas surprinsa de cat de multe moduri de interpretare are aceasta tema.
    Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ASta este si scopul concursului in opinia mea. Sa dezvolte imaginatia participantilor.
      Si multumesc:)

      Ștergere
  10. Buna ziua
    Va deranjez pentru a va propune sa facem un schimb de linkuri - 3 way link exchange - in sensul ca eu voi pune linkul dumneavoastra pe http://bancuri-supertari.blogspot.ro/ iar dumneavoastra imi adaugati un link catre http://bancuri.iasi365.com cu titlul Bancuri
    Astept raspuns de la dumneavoastra indiferent daca acesta este pozitiv sau negativ. In caz ca sunteti de acord trimiteti-mi un mail la adresa bancuri@iasi365.com cu titlul pe care il doriti si linkul
    O zi buna va doresc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, insa trebuie sa va refuz. Nu sunt adepta schimbului de linkuri.

      Ștergere
  11. Daca tu esti cea care simte nevoia sa aiba controlul asupra toate, sa stii ca nu esti singura! Eu sunt mai exagerata, crede-ma... chiar sunt..
    Si nu e o boala, stii? fiecare din noi suntem atat de obsedati de ceva. Sunt varii ticuri care se creaza in noi doar ca sa ne dea 1,2 minute de liniste...
    Oricum, B, cine te iubeste o face cu orice boala ai avea.:o3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa ma gandeam si eu, dar nu pot sa-i bag pe cat persoanei respective toate necazurile mele.
      Nu stiu daca e neaparat un tic, dar e stresant.

      Ștergere

Va ascult!