Badea Bianca. Un produs Blogger.

duminică, 21 octombrie 2012

Cântecul nostru


Dă-mi o scrisoare, compune-mi un cântec,
Prinde-mi fluturii, nebunii, din pântec.
Șoptește-mi firav la ureche sonete,
Umple cu-amintiri ale inimii casete.

Trezește-mă din somn cu a ta voce plăpândă
Când soarele-și trimite furiș lumina pe-o rază blândă.
Găsește-mi mâinile în așternutul dimineții
Și prinde-le și strânge-le și ia-le paloarea gheții.

Du-mă în brațe aievea, cufundă-mă-n verde,
Iarba crescută adie, în ochii-mi mi se pierde.

Romeo, Julieto! V-ați răsuci-n morminte
Văzând cum o iubire mai mare se aprinde.
Și Făt-Frumos, nemernic el se uită de pe cal
Cum lin, pe mână-ți simt sărutul epocal.

Noi am trecut prin luni și ani
Și-am străbătut și timp, și-ajuns-am la romani
Ca Jupiter și Iuna ei ne-au recunoscut
În Hera si Zeus la greci ne-am prefăcut.

{un cântec de dragoste cântat într-un morman de gunoi
când luna se pierde, se stinge... cu noi}

13 comentarii:

Va ascult!