Fata plinuță se uită cu ură
La fata slăbuță cu altă alură.
Iar fata slăbuță se uită-napoi
La fata plinuță cu ochi de vulpoi.
Plinuța vrea un gât subțire,
Slăbuța-i plină de mâhnire
Că n-are sâni prea mari, frumoși,
Ca ai plinuței, cei făloși.
Plinuța se gândește amar
La talia ei, mare coșmar!
Și-ar vrea silueta slăbuței
S-o fure măcar o zi, drăguței.
Dar între atâtea secrete ascunse
În ochii slăbuței surprinse,
Plinuța nu știe de fapt
Durerea din sufletul mat
Și viața slăbuței - corvoadă,
Căci lumea o strigă schiloadă.
Efortul ei intens depus
Să aibă corp exact opus.
Fetele plinuțe le-invidiază pe slăbuțe,
Le cred doar niște fâțe,
Dar ele de fapt doresc
Deci când te vei uita-n oglindă
Și-ți găsești vreo-osândă
Gândește-te că-s fete-n lume
Ce vor al tău renume.
Nu poți fi mereu ce vrei,
Sunt alții mult mai tinerei.
La sentimente te-ai gândit?
Aici mai ai de dobândit!
Aparențele dispar ușor.
Dar sufletul e-n trupușor.
Prețuiește tot ce ai
Și uită răul de-l aveai.
Toată celulita din lume
Și oasele ieșite din piele anume
N-ar trebui să risipească
Zâmbetul, și nici să-l cântărească.
Cam la asta m-am gândit eu citind tema de săptămâna aceasta de la Blog Power 53, Viața alături de oameni. Ce crezi despre oameni? Ce ai schimba la ei? Încotro crezi că se îndreaptă omenirea?
Belgianca m-a provocat să gândesc în profunzime la acest vast subiect, oamenii. Ce am observat eu la oameni? Nu pot sta locului, se fâțâie, se îngrijorează de greutatea lor, mint cu nerușinare, cedează aparențelor, râd sau plâng când nu e cazul etc.
Își formează obiceiuri, ca în subconștientul lor probabil să fie mai siguri ca în ziua de mâine se-trezesc-la-șapte-și-jumătate-se-dau-jos-din-pat-fac-cafeaua-de-dimineață-se-spală-pe-dinți-fac-duș-merg-la-munca-alta-cafea-în-birou-etc.
Oamenii își vor numi bucuroși melodia/cartea/credința/prietenul/mama de căcat dacă altcineva spune așa. Oamenii își imaginează dragoste acolo unde nu e. Dacă este totuși ceva argumentabil asupra dragostei și a urii, vor alege ura, dar vor crede în dragoste. Spune-le că sunt iubiți și te vor crede, căci în ciuda tuturor răutăților, oamenii au disperată nevoie de iubire.
Oamenii se cred importanți doar pentru a simți că existența lor nu e în zadar. Ei nu au un scop suprem, nu e nimic special la firea lor. Ei doar au fost creați să iubească și să fie iubiți, dar uneori iubirea e prea intangibilă pentru ei.
Oamenii vor călătorii distanțe inimaginabile că să facă din ei ceva ce nu sunt. Avioanele au fost construite pe modelul păsărilor. Costumele de înot sunt oameni ce devin pești. Alcoolul pentru ca ei să devină ceea ce nu sunt. Mai are rost să zic încotro ne îndreptăm?
Toti oamenii simt nevoia de a fi speciali, de aici apar aroganta, invidia, ura, indiferenta si toate aceste minunate "calitati" demne de oamenii contemporani. Probabil ca evolutia are si un revers...
RăspundețiȘtergereAr fi bine sa dam inapoi macar atunci cand stim ca am atins perfectiunea.
ȘtergereCe te faci cu cei care o considera imposibila?
ȘtergerePai e imposibila. Asta subliniam. Dupa ce ca nici macar nu am atins gradul maxim de evolutie (nici nu il vom putea atinge vreodata) noi am inceput sa "involuam".
ȘtergerePai... sunt multi cei care "le stiu pe toate", astfel incat ei cred ca pot face tot ce vor...
ȘtergereCum am mai spus într-un loc, jumătăţile de măsură sunt pentru jumătăţile de oameni. Ambalat în cele mai diverse forme, acest "compromis" pe care il facem fata de noi insine, dar si fata de ceilalti, pare să fi ajuns o parte subînţeleasă a vieţii noastre. O tehnică de supravieţuire, s-ar scuza unii. Un pseudo-colac de salvare, care te îneacă, spun eu.
RăspundețiȘtergereDar poate ca ce reprezinta pentru cineva "jumatate", pentru altcineva reprezinta "intreg".
ȘtergereIn primul rand, versurile din poza sunt geniale, adica descriu exact realitatea :)) si cand le citesc parca parem niste prosti :D
RăspundețiȘtergereIn al doilea rand poezia mi-a placut foarte mult mai ales ca trateaza o tema care este intalnita la tot pasul, si eu am avut intr-un timp problema asta... dar acum incerc sa ma multumesc cu mine asa cum sunt :)
Si in ultimul rand mi-a placut si in ce ai scris despre oameni si iti dau dreptate, imi place ca esti realista :)
A, si faza cu se fataie :)) a fost faina :d
Cateodata si mie mi se mai intampla sa-mi gasesc defecte fizice sau sa nu-mi placa ceva la mine. Poate e normal asta, tindem spre aspiratii mari, desi suntem insignificanti. Pana si mie mi se pare ciudat ca am criticat situatia asta in versuri cand de fapt si eu sunt implicata in ea.
Ștergereda e adevarat ce spui, vrem sa fim apreciati si iubiti si ajungem sa experimentam ura si invidie pentru ca nu invatam sa ne respectam pe noi si sa ne iubim pe noi insine.
RăspundețiȘtergereOricat de egoist ar parea, pana la urma tot persoana noastra se pare ca e mai importanta.
ȘtergereNu cred că este om care măcar o dată-n viaţă să nu se fi visat a fi altfel.
RăspundețiȘtergereNu e nimic gresit in asta atat timp cat nu exageram.
ȘtergereAi dreptate, o alta caracteristica a oamenilor este aceea ca nu-s niciodata multumiti cu ceea ce au. Sau foarte rar. Si asta nu-i chiar rau.
RăspundețiȘtergereE bine sa aspiram catre mai mult dar in acelasi timp e bine sa ne cunoastem si limitele :)
ȘtergereNimph, zambesc cu inteles... nu m-ai dezamagit nici o clipa. Pentru mine esti "fata inteligenta" ce stie si spune, ce poate si face .
RăspundețiȘtergereCu drag,
Si imi doresc sa nu va dezamagesc niciodata :)
ȘtergerePrea frumoasa poezia !
RăspundețiȘtergeremultumesc ~
ȘtergereFiecare e unic si frumos in felul lui.Pacat ca majoritatea oamenilor nu vad acest lucru si ajung sa se subestimeze.Imi place articolul, felicitari:)
RăspundețiȘtergereEvident ca ne dorim sa fim mai buni si sa incercam sa realizam asta, dar unii calca peste cadavre pentru a-si realiza scopul.
ȘtergereMisto poezia si poza de inceput! :)
RăspundețiȘtergereMersi:D
ȘtergereMi-a placut poezia!
RăspundețiȘtergereFiecare e special in felul lui. Nu e nimic gresit in a-ti dori sa schimbi ceva la propria persoana, important este sa nu se piarda esenta. :)
Intr-adevar, insa noi ne dorim mai mult sa schimbam lucrurile rele din aspectul fizic, nu cel interior.
Ștergereasta e cel mai trist, ne intereseaza doar ambalajul ...
ȘtergereNu putem descrie oamenii in manunchi, chiar si pe categorii e greu sa ii punem pentru ca se produc adesea mutatii.
RăspundețiȘtergereIubesc oamenii in general, sunt constienta cat de egala si de diferita sunt in acelasi timp fata de toti
Da, avem si partile noastre bune pentru care meritam sa fim iubiti.
ȘtergereDaca nu am avea aceasta dorinta de a schimba in permanenta ceva la noi, nu ar mai exista evolutie. Cred ca asta este prima motivatie pentru a nu deveni niste fiinte anoste si plafonate. Si cu toate ca nu vrem sa recunoastem, majoritatea celor din jurul nostru ne percep si ne caracterizeaza sumar, la prima vedere, luand in calcul doar aspectul fizic. Sunt putini cei care trec peste asta si vor sa ajunga sa descopere ce este sub "ambalajul" nostru. :)
RăspundețiȘtergereEu nu cred ca sunt putini carora la pasa si de aspectul interior. Spre fericirea mea cunosc multe astfel de persoane :)
Ștergere"Oamenii se cred importanți doar pentru a simți că existența lor nu e în zadar. " cam dura asta! :d :))
RăspundețiȘtergereNu ti se pare adevarata?
ȘtergereNu vor neapărat să fie ceea ce nu sunt. Vor doar să-şi întreacă limitele, să evolueze, dar în esenţa lor tot ei sunt. Aici excludem însă dependenţele pe care şi le creează singuri, precum cea de alcool.
RăspundețiȘtergereAr fi perfect daca ne-am intrece limitele doar spre bine.
Ștergere