Oameni frumoși

Oameni frumoși, îi vezi și îi crezi,

Dar sunt bolnavi, ca omizile-n livezi.

Și urlă, și țipă, și vor să accept,

Și umblă târâș, cu găuri în piept.

Încearcă să te tragă, încearcă să-mpingă,

De-oroarea ce-o au vor să te convingă.

Se uită la tine, cu scârbă ascunsă,

Vino! îți zic, cu privirea lor plânsă.

Și tu îi admiri, n-ai nicio bănuială

Că sub pielea lor albă se-ascunde-o crudă boală.

Și viermi lipicioși ce intră-n a lor carne

Putredă, stricată și plină de larve.

Te-nvață să trăiești și cum să fii ca ei;

Dar respirația lor strică limpezimea apei.

Închiși în oglinda sufletelor spurcate,

Îngropați în boala numită vanitate.

Te zbați, te agiți, din cursă vrei să ieși,

Prezența lor sumbră vrei s-o ocolești.

Dar deja te afunzi în smoala cea negră

Și viața-ți devine o dulce corvoadă.

Sursă foto