Conversații târzii

- Ești frumoasă.
- Mulțumesc.
- Nu înțelegi ce spun. Ești frumoasă!
- Mi-au mai spus bărbați asta.
- Poate. Dar nu se refereau la ce mă gândesc eu.
- Da?
- Fața îți este frumoasă, într-adevăr. Ochi mari de cățeluș, buze dulci sângerii, păr castaniu strălucitor. Dar inima...
- Serios?!

- Lasă-mă să termin. Inima ta e mai mult decât atât. Ai putea îndesa întreaga lume în ea și să-i simți durerea. Din asta e format pulsul tău. Nu e sânge, nu sunt contracțiile ventriculelor sau expansiunea atriilor. E dragoste. E suferința și speranța lumii în pieptul tău. Ăsta e motivul pentru care ești frumoasă.
- De ce doare atât de mult?
- Pentru că dragostea înseamnă suferință. Și de-asta iubim. Să suferim pentru alții.
- Sau să-i facem pe ei să sufere.
- Sau amândouă.
- Nu vreau asta. Nu ăsta e visul meu.
- Nimeni nu vrea. Toată lumea o face.
- Cred că inima mea nu îmi mai aparține. Este...
- ... a tuturor. Știu.
- Ce e în neregulă cu mine?
- Ești mai frumoasă decât oricine în lume, asta e în neregulă la tine.
- Și e o problemă?
- Cea mai mare pe care o poți avea.
- Dar nu pot fi frumoasă dacă simt că visul meu a murit.
- Ești. Iar visele nu mor niciodată.
- Cum poți să spui asta?
- Pentru că am speranță
- Dar ce am făcut de e atât de frumos?
- Tu ești cea care mi-a arătat lumea în toată foamea și durerea ei, și totuși încă ți se pare frumoasă.

***

A început o nouă ediție Blog Power după o absență de două luni. Tema este un scenariu de film despre vise și speranță. Am transpus o bucată din scenariul unei vieți pe care mi-am dorit întotdeauna să o am. Alti participanti: Liviu, Mirona, Ioana