Cuplul perfect

M-am convins de curând că am trăit în ultimele luni cu o impresie greșită despre mine și despre relația în care ma aflu de un an și câteva luni. Credeam și eu, ca și alții, că să ai o relație frumoasă înseamnă să trăiești lângă o persoană alături de care îți găsești liniștea și pacea. Să existe armonie, înțelegere și să nu dai peste nimic ce ar putea tulbura atmosfera zen dintre voi. În momentul în care m-am împotmolit de situații ce ridicau valuri deasupra mea, am crezut ca fericirea mea și a relației mele se disipa încetul cu încetul.  

Am aspirat întotdeauna la o iubire perfecta deși niciodată nu am putut să definesc ce înseamnă acest termen. Probabil ca aveam în minte iubiri faimoase din filme și cărți și speram să ajung și eu o eroina cunoscuta de întreaga lume. Credeam că ăsta e lucrul de care am nevoie pentru a fi împlinită pe plan sentimental. Îmi plăcea când auzeam cunoscuți vorbind despre relația mea ca fiind una specială în care mă completam de minune cu partenerul. Deși nu era vorba de “ întreaga lume” , adoram să văd admirația în ochii altora. Asta nu mă împiedica să-mi doresc întotdeauna mai mult.

Tocmai pentru că aveam aspirații atât de mari, dezamăgirile erau la fel de intense când îmi dădeam seama că asta nu se va întâmpla niciodată. Certurile, discuțiile, imaturitățile “luau din mine cate-un gram de fericire” și simțeam că tot ce construiam într-o zi, spulberam în următoarea doar pentru că nu mai reușeam să ajungem la niciun numitor comun.

Am încercat din răsputeri să ascund faptul că lucrurile nu mai merg așa bine. Nu voiam să afle alții problemele mele așa că le ascundeam doar pentru a păstra acea aparența de “ cuplul perfect”  pe care ne-o atribuiau toți. Cu timpul ne-am apropiat amândoi de persoane în fata cărora am simțit că pot să las garda jos. I-am lăsat să ne vadă exact așa cum eram în realitate: cu impurități într-o relație ce toți o considerau perfectă.

A venit momentul în care am auzit cuvintele “ mi-am schimbat părerea despre voi doi, nu mai sunteți cum vă credeam la început” . A durut ca dracu’ asta, dar nu pot explica de ce. La fel cum iubeam sî mi se spună că suntem minunați împreuna, așa probabil am primit un palm face când am auzit exact contrariul de la altcineva. Nu știu de ce părerea altora, oricât de apropiați ar fi ei, conta atât de mult. Cred ca simțeam într-un fel că au dreptate, pentru că în interiorul meu nici eu nu îmi mai vedeam relația ca fiind una fericită, mai ales când săream din lac în puț în fiecare zi.

Am avut senzația asta timp de o clipa. Vorbeam la telefon și priveam pe geamul trenului cum trec în viteză pe lânga numeroase lucruri. Pauză. Am pus stop timpului pentru o clipă si m-am gândit.  Și ascultam:

Nu sunt eu o prea mare fană a acestui gen dar parcă mi-a dat un palm face pe celălalt obraz, îndreptându-mi astfel capul și privirea pe direcția înainte. Să-ți spun eu acum ce înseamnă pentru mine “ cuplul perfect” și ce nu însemna acum câteva minute. Chiar crezi că să fii fericit într-o relație înseamna să nu te cerți niciodată? Să nu plângi niciodată? Să nu exagerezi niciodată? E inevitabil să faci toate lucrurile astea atunci când există iubire. Un cuplu e fericit atunci când oricât de rea a fost cearta, are întotdeauna puterea să revină, e fericit atunci când ai siguranța că poți să îi spui partenerului orice, fie el lucru negativ și să încercați să îl îndreptați împreună. Exact ca în cazul unei prietenii (cu toate că poate nu aș fi în măsură să vorbesc de prietenie având în vedere că nu am și probabil  nu am avut niciodată niciun prieten adevarat). Dar am pretenția de la mine că știu ce înseamnă pentru propria mea persoana prietenia: o persoana îmi e prieten atunci când îmi spune sincer ce îl deranjează, ce nu ii place, atunci când  are puterea să mă critice constructiv în scopul de a mă ajuta. Ințelegi? Fericirea funcționează la fel și la prietenie și la iubire. Sunt fericită atunci când îi pot spune partenerului lucrurile astea fără să mă simt prost. Sunt fericită când știu ca atunci când fac greșeli, cineva mă iubește în ciuda lor. Sunt fericită când știu că ne ajutăm să creștem reciproc și singura mea aspirație de acum încolo va fi ca vom reuși.

Am vorbit despre fericire si aspiratii in cadrul editiei de la BlogPower 89 si m-am raportat la aceste doua senzatii in contextul iubirii. Cred ca tema propusa de Mirona se completeaza de cele mai multe ori cu sentimentul de dragoste dintre doi oameni. A mai scris Liviu, Ioana, Mirona