Nu-mi spune că sunt frumoasă.
Și ce simt acum nu e vreo formă mofturoasă de subestimare. Este adevărul învelit într-o prescripție foarte bine informată. Poate chiar ai observat singur asta în interiorul tău iar eu îmi răcesc gura de pomană, dar dragule, sunt un dezastru nenatural și îți promit că o să sap găuri în cele mai bune intenții ale tale. Citește asta și ia-o ca pe un avertisment. Suntem pe un câmp de luptă, sau poate chiar eu sunt câmpul iar tu mă ucizi încetul cu încetul. Dar de cele mai multe ori sunt doar un drum doar dus către înfundături (de obicei la ușa ta unde mă prăbușesc fără puteri).
Se pare că ne facem unul altuia cele mai rele lucruri în cele mai ilogice moduri.
Nu-mi spune că sunt deșteaptă.
Sunt formată doar din cuvinte reciclate din gândurile reciclate ale unor oameni reciclați. Nici măcar o singură piesă din mine nu este pur originală. Sunt o colecție de amestecături sălbatice ale unor cântece lacrimogene și cărți devorate, toate acumulate într-o groapă de gunoi camuflată, menită să impresioneze următoarea persoană care se va apropia. Iată că am realizat cum mi-am petrecut un an fiind cineva cine sunt de fapt iar acum cine sunt de fapt dacă tot ceea ce văd în oglindă este o versiune second-hand a altcuiva? Putem sta aici și ne putem purta ca și cum aș fi cineva special ce lumea nu a mai întâlnit dar este o minciună și tot ceea ce simt este că nu îți merit afecțiunea. Nu pot să zâmbesc cu ochii fără să îi fac să sângereze.
Nu pot să fac pe deplin fericit pe cineva dacă nu reușesc să fac asta întâi cu mine însămi.
Nu-mi spune că voi fi ok.
Nu sunt singura care poate simte asta, știu. Și mai știu și că toți am avut inimile suferinde la un momentdat și mulți au pretins că nu ar conta. Dar sincer, nu am cuvintele să-ți spun exact cum mă simt. E ca și cum aș fi împachetată între patru pereți. Ușa e încuiată, ferestrele sunt blocate iar draperiile negre sunt trase ca și cum nu ar fi nimeni acasă. Atât de blank mă simt. Aș vrea să am cuvintele potrivite pentru tine dar sunt goală.
Iar cuvintele sunt doar cuvinte fără interpretarea lor.
Tema de la BlogPower 90 despre improvizații asupra unei stări de spirit experimentate îi mai are ca participanți pe Ioana Liviu si Mirona
E o stare acuta de negare, sau poate ai accentuat-o din punct de vedere artistic, e foarte bine imbinata, dar trista.
RăspundețiȘtergereSimt de multe ori asta. Bineinteles ca nu am o fire atat de complexa incat sa simt in profunzime ce am scris dar cuvintele ajuta mult la stilizare.
ȘtergereNu sunt originale piesele din tine, dar tu, în întregul tău, ești cât se poate de originală.
RăspundețiȘtergereSă ai o zi liniștită.
Ar fi frumos daca ar fi asa. Cateodata ma intreb daca noi chiar suntem unici. Poate undeva departe exista o persoana care sa gandeasca si sa simta exact ca mine.
ȘtergereSunt dileme pe care, cu timpul, le vei rezolva. :D
RăspundețiȘtergereAs prefera sa nu le am.
ȘtergereChiar ești unică! Poate că sunt oameni care ne seamănă în unele privințe, și asta ne dorim când vine vorba de interacțiuni, însă nimeni nu poate ocupa locul nostru pe lume sau realiza misiunea ce ne-a fost dăruită (chiar dacă unii dintre noi n-o cunosc încă)!
RăspundețiȘtergereChiar crezi ca cineva ne-a dat o misiune de indeplinit? Ca El are planuri cu viata noastra? Sau ca destinul ne daruieste un unic sens pe care oricum am incerca sa-l evitam, ajungem exact in acelasi loc? Eu cred ca ne creem singuri propria viata.
ȘtergereDa, cred că avem o misiune de îndeplinit, în raport cu structura noastră sufletească. Nu mă refer la ea ca la o povară fatalistă ce trebuie cărată în spate, căci e un dar pe care-l putem primi sau nu. Femeia care suportă un bărbat ce o lovește n-a fost destinată acelei crude sorți, ci e doar prea lașă pentru a se desprinde. Nici studentul care nu învață nimic, sperând că soarta îl va aduce pe culmi. Nu avem etichete lipite de noi care să ne facă buni sau răi pentru toată viața. Ne croim propriul drum, depunem efort, renunțăm, căutăm și trăim conform acțiunilor noastre, însă provocările drumului nu sunt întâmplătoare, au o formă particulară pentru fiecare din noi.
ȘtergereSunt sensuri la care am ajuns, deși am fugit de ele anterior și uși care mi s-au închis mereu, deși am bătut cu toată forța. Cred că Dumnezeu ne oferă doar contextul, iar noi avem libertatea de a-l interpreta.
Imi place teoria ta si chiar m-ai convins, sa stii. Nu pot sa-ti dau niciun contra-argument pentru ca ai spus exact ce trebuia spus. Intr-adevar, ai dreptate, depinde de noi cum depasim obstacolele desi am dat peste ele intotdeauna cu un motiv.
Ștergere"Poate undeva departe exista o persoana care sa gandeasca si sa simta exact ca mine"
RăspundețiȘtergerePoate ca da...zic eu...dar asta numai tu vei afla...
Nici nu cred ca voi afla vreodata. Ar insemna sa cunosc foarte multi oameni pentru a trage concluzia daca cineva e asemenea mie sau nu.
Ștergerecand am vazut titlul ma gandeam: "Nu-mi spune ca sunt frumoasa, spune-mi ca sunt superba" :)) "Nu-mi spune ca ma iubesti, spune-mi ca ma adori, ca ma venerezi!" :)) Deja exagerez , nu? :)) Of, iubirea asta de sine =)) :D
RăspundețiȘtergereAnyway, articolul tau e perfect in felul lui asa, mereu scrierile tale sunt perfecte... Probabil le scrii din inima, de acolo vine perfectiunea asta! <3
Eh, mai am mult pana sa ajung la perfectiune. Nici nu stiu daca imi doresc. Da, le scriu din inima, nu pot sa scriu altfel. Dar cred ca toti o facem.
ȘtergereCat despre ce credeai tu ca o sa fie in articol, nu cred ca mi-as dori ca cineva sa-mi spuna toate astea. Cred ca nu stiu sa accept sau sa primesc laude sau complimente.
Nu am intalnit foarte multe fete la viata mea, dar tu esti in mod sigur cea care imi starneste curiozitatea, adica, esti parca exact pe dos fata de restul femeilor, ceea ce e interesant si ciudat :D
RăspundețiȘtergereOriginala. Complicata.
Ma mai poti surprinde?
:)) Am zambit poate chiar ras un pic atunci cand ti-am citit comentariul. Complicata sigur sunt. Originala nu inteleg de ce crezi asta. Pe dos fata de restul femeilor? Parerea asta chiar ma depaseste. Ai putea sa dezvolti?:D
ȘtergereOriginala dupa felul in care scrii, de cand sunt in blogosfera am tot citit bloguri, dar tu scrii cumva nu stiu sa zic cum, dar ai un stil anume, nu pot explica asta, nu stiu cum sa ma exprim. Pe dos pentru ca majoritatea femeilor, sau cel putin cele pe care le stiu eu, vor sa auda ca sunt frumoase, ca sunt inteligente ca sunt etc. , tu pari altfel, de parca nu te-ar interesa sa auzi toate astea, ca si cum nu ti-ar pasa de ele. Nu ma refer neaparat la articolul asta ci in general din ce am citit la tine si din ce am observat. Poate gresesc, poate doar mi se pare. Tu stii :)
ȘtergereMie mi se pare ca stilul meu e diferit de la o postare la alta. Cred ca sunt plina de contraste.
ȘtergereNu-mi pasa prea mult sa aud lucruri frumoase pentru ca nu m-ar putea convinge nimeni ca sunt mai buna decat ma consider eu.
Daca te ajuta cu ceva acum, in cativa ani vei depasi momentul asta. Dar iti vor aparea alte "intrebari". Experienta vorbeste! :))) Cel mai important e sa inveti sa traiesti cu tine, cea care esti. Esti cel mai de pret lucru pe care il ai. :)
RăspundețiȘtergereDaca l-ar pretui si altii asa cum imi doresc ar fi bine.
ȘtergereNunuuuu,spune-i ca este unica !
RăspundețiȘtergereDe ce sa-i spuna daca nu e adevarat?
Ștergere