Te las să mă modelezi

Sursă foto

Aș putea scrie un cântec despre colori și curcubee. Te-aș putea ține aproape și ți-aș șopti povești de dragoste, dar cred ca ai adormi. M-aș putea juca cu degetele tale și aș bate ritmul pe clavicula ta, dar cred că ai da drumul la radio ca să asculti ceva mai bun.

Mereu te retragi. De ce?

Te-ai enervat când ai văzut hârtiile. Ai spus că tot ce scriu e prea trist, că fiecare lucru pe care îl citești scris de mine e despre inimi frânte, moarte, nebunie sau suferință. Mi-ai spus că vrei să fiu fericită. Dar dacă chiar ai vrea asta, ai înțelege că inimile frânte nu sunt mereu rele iar moartea nu e mereu urâtă. Nebunia e relativă iar suferința poate fi frumoasă.



Aș fi fericită dacă tu ai înțelege cu adevărat lucrurile astea.

Astăzi am decis ceva: o să încetez să mai încerc.
O să stau întinsă în pat azi și o să mă holbez la tavan. Nu voi răspunde la telefon când vei suna și nu îți voi zâmbi înapoi când ne vom întâlni.

O să fiu un spațiu gol, așteptându-te pe tine să îl umpli. Poți să îmi spui ce vrei să scriu, poți să îmi spui cum vrei să stăm îmbrățișati sub stele. Poți să îmi spui cum să sărut și cum să vorbesc și cum să te țin de mână. Poți să mă construiești de la pamânt până la cer, exact așa cum mă dorești. O să fiu o grămadă de cărămizi umane iar tu mă vei modela după propriul plac.

Te-ar face asta fericit?
....
Nici nu credeam.