Despre onoare

Te-ai întrebat vreodată ce crede lumea despre tine?

Nu. Îmi pasă doar de ceea ce cred eu despre mine.

Și ce crezi tu despre tine?

Că sunt un dobitoc cu multe cicatrici și multe tatuaje.

Serios? Și cum te-ai numi?

Cred că m-aș numi mândru. Tu?

Eu sunt versiunea degradată a unei fete cu inima rănită, care nu știe să cânte, așa că dansează, care nu știe să deseneze așa că fotografiază, care face lucruri doar ca să se simtă utilă.

Doamne, iar faci asta! Pune stiloul ăla jos și încetează!

Ce să încetez? Încerc să scr...

Te tai singură în bucățele scriind cuvinte ascuțite cu penița stiloului ăluia pe care îl ai din clasa a cincea. Să știi, doar pentru că o sabie e un obiect fermecător și strălucitor al onorii, nu înseamnă că poți face cu el doar lucruri onorabile.

Și cum înțelegi tu comparația asta cu o sabie?

Pentru că tu ești frumoasă, fermecătoare și strălucitoare iar lucrul onorabil la tine este venerația cu care te privește lumea.