Realitate vs. mintea mea

In realitate aud alarma – indiferenta, rece si mecanica. In mintea mea te simt sarutandu-mi obrajii trezindu-ma usor din somn.

In realitate ma tarasc afara din pat; temperatura camerei cu cateva mii de grade mai putin decat trebuia. In mintea mea imi dai sa-ti port tricoul; stii cat de friguroasa sunt; il strang in brate si da! Miroase exact a tine.

In realitate parul meu e din ce in ce mai urat, ochii pierduti, fata abatuta si miscarile fara sens. In mintea mea intruchipez perfectiunea; imi iubesti ochii cafenii si parul ciufulit; ma iei de obrajori si imi mangai fata.

In realitate sunt doar o umbra a ceea ce obisnuiam sa fiu; Si daca cineva intreaba, totul e ok; nimic nu e grav, afisez un zambet sau indiferenta. In mintea mea tu esti doar adevarul meu; esti lucrul ce ma mentine la suprafata; si daca pic, imi aduni bucatelele si le lipesti cu grija la loc.

In realitate nu o sa-ti mai aud niciodata vocea; nu o sa-ti mai miros nicioadata parfumul si nu te voi mai privi niciodata in ochi; doar pozele ma vor trimite alaturi de tine. In mintea mea inca imi mai soptesti dulci nimicuri; inca ma tii in bate promitandu-mi ca nu-mi vei da drumul niciodata.

In realitate, tu esti in lumea ta acum. In mintea mea, nu ai plecat niciodata.

In realitate doua cutiute cu pastile ar fi mai mult decat sufficient pentru o asemenea durere. In mintea mea, voi fi cu tine in curand.