Badea Bianca. Un produs Blogger.

duminică, 9 iunie 2013

Învață-mă să scriu


Cu ochii blânzi și negri a venit la mine și mi-a spus Învață-mă să scriu, te rog!
L-am privit uimită: Să scrii ce?
Învață-mă să scriu versuri. Am nevoie să scriu poezii. Dar niciodată nu știu despre ce să scriu...
Atunci am înțeles problema. ok. Scrie despre reflexia soarelui în apă, despre cum soarele își varsă razele sângerii pe nisipul mării, formând dâmburi de cupru. Scrie despre răcoarea plajei umede care îți dă fiori precum o iubită nestemată la atingerile căreia vibrezi.
A zâmbit, dar a fost un zâmbet scurt: Și totuși nu am fost niciodată la mare...
Atunci scrie despre oraș, despre stolurile de porumbei ce răzbat printre zgârie-nori precum îngerii sau despre mirosul obișnuit de petrol. Încearcă să exprimi sentimentul care te cuprinde când traversezi alei întunecate dar liniștite, spune cum frica îți îngheață inima, formând un iceberg de trepidații care nu se va topi până când vei vedea lumina unei străzi populate.
Dar vreau să scriu despre sentimentele mele, nu despre locuri.

Ok. Atunci scrie despre amorțirea din suflet pe care o simți atunci când ai impresia ca viața nu-ți e bună de nimic. Spune despre cât de rău e atunci când nu poți nici măcar să simți mirosul frunzelor abia crescânde de primăvară. Descrie cum e să fii mereu obosit, dar să nu poți să dormi.
Nu. Nu despre tristețe, te rog. Mi s-a întâmplat un lucru și vreau să vorbesc despre un sentiment mai puternic..
Să mă gândesc. Singurul sentiment puternic ce îmi vine în minte este ura.
Nu înțelegi! Vreau să scriu despre dragoste!
Am simțit că îmi cade fața. Mda, păi... știi tu ce să scrii aici: despre muzica pe care o cântă, despre cum inima îți sare în gât când o vezi. Despre cupru, mereu același cupru în fiecare lucru. Scrie despre buzele ei care se apropie de ale tale și apoi despre sărutul dulce din serile de vară...
Prostuțo! Nu la acel gen de dragoste mă refer. Eu vreau să scriu despre iubirea adevărată. Uită-te în jur. Ce vezi?
Nori de cupru, oameni de cupru, oriunde și mereu cupru.
M-a tras mai aproape și mi-a șoptit la ureche: E cupru și în părul tău. Vreau să scriu despre noi, despre dragostea pe care o simt pentru tine. Te iubesc. Și știi ce?
Ce? am întrebat, prea speriată să îi întâlnesc ochii.
Tu m-ai învățat să scriu. Și orice s-ar întâmpla, nu o să pierd asta. Pentru că muza mea ești tu. 

9 comentarii:

  1. O Doamne! Ce frumos, ce frumos, ce frumooooos! Așa frumos.. ufff, așa și eu aș tot vrea să învăț să scriu. Foarte frumos! :3

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi-au atras atentia scrierile tale Planuiesc sa initiez un proiect menit sa atraga atentia asupra creatiei adolescentilor care nu au publicat volume. In cazul in care ati fi interesata de colaborarea cu o revista online distribuita pe diverse retele de socializare atunci va rog sa ma contactati la id-ul alexaa_12@ymail.com.Este un proiect aflat la inceput ce are ca scop si aducerea impreuna a asprirantilor si a persoanelor cu puncte comune. Revista va fi tradusa si in limba engleza pentru a mari spectrul cititorilor si distribuita de asemenea unor editori.
    Multumesc anticipat pentru atentia acordata!

    RăspundețiȘtergere
  3. Intr-adevar frumos. Frumos si cand ma gandesc ca e posibil ca tot ce scrii tu aici chiar sa se intample. E cupru in parul tau si miere in vorbe si aur in suflet, Bianca...

    RăspundețiȘtergere

Va ascult!