Ce ar trebui să știi:
Aici nu e un restaurant și eu nu sunt în meniu. Dragostea nu poate fi comandată. Un ipocrit ar spune să nu te uiți la mâncarea pe care știi că nu ți-o poți permite.
Ce ar trebui să știu:
Nu fac parte dintr-un mic dejun copios și nu sunt nici hemoglobina din venele tale. Nici tu în ale mele. Amândoi avem deficit de fier, dar să știi că nu sunt anemică. Dar nu sunt nici doctorul tău și nu mă plătește nimeni să îți scriu rețete (deși o fac).
Ce sugerez:
O dietă sănătoasă fără mine. Știm prea bine cât de dezordonată este piramida noastră: slăbiciunea mea este paloarea ta, inima mea are prea multe calorii. Poate și a ta, nu sunt sigură, știi că nu mi-a păsat niciodată de chestii nutriționale.
Diagnosticul:
Suntem alergici unul la celălalt. Celulele mele roșii le ucid pe ale tale în luptă, dar pretind că asta nu se întâmplă. Adevărul este că am învățat despre războaie la istorie, nu la prânz. Profesoara mea de engleză nu m-a învățat cum să citesc un limbaj al corpului străin sau să înțeleg fluent limbajul Braille pe oasele tale fragile.
Cel mai bun sfat pe care pot să ți-l dau este să nu te uiți niciodată înapoi, indiferent cât de foame îți este.
Articolul este înscris la ediția cu numărul 70 a concursului Blog Power, pe tema Lirismul culinar, propusă de Dana Lalici. Articole pe care le-am savurat: Foamea litarara, Mananc, scriu si iubesc, Reteta de fericire
Sursă foto
Ce rapida ai fost Bianca! Si ai inteles exact esenta temei mele, mi-a placut postarea ta mult de tot, pare matura si imi place mai ales modul in care ai structurat-o, cu recomandari si diagnostic.
RăspundețiȘtergereNu stiu daca nu a sunat ciudat ce am scris mai su "pare matura". E de bine, chiar daca nu imi gasesc eu cuvintele. :)
RăspundețiȘtergereMi se pare ca te regasesti mai bine in proza decat in poezie, te exprimi cumva mai autentic, mai putin cautat. Felicitari.
PS Eu nu dau reteta asta iubitului meu, ca cine stie ce idei ii mai vin! :)
A sunat exact asa cum trebuie, Dana, iar eu iti pretuiesc cuvintele fie ca sunt de bine, fie ca ar fi de rau.
RăspundețiȘtergereSi pe mine ma atrage mai mult proza, de-asta in cei 4 ani de cand am blogul am incercat doar 5-6 poezii, unele mai reusite, altele mai putin.
Reteta asta e oarecum imaginara, nu stiu nici eu daca as avea curajul sa o dau cuiva :))
Bianca, vad ca nu a aplcaut tema, nu suntem decat noi doua pe acolo si Liviu :(
ȘtergereCred ca o sa se mai stranga pana diseara..Sper.
ȘtergereDa ! Să nu piveşti înapoi când mergi înainte. Rişti să te împiedici şi să cazi.
RăspundețiȘtergereSă ai o zi liniştită.
Ca bine ziceti! Zi frumoasa.
ȘtergerePerfect ai scris, Bi! a fost un deliciu postarea ta.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru apreciere, dar mai am mult pana a ajunge la "perfect".
ȘtergereÎmi place tema, dar mai mult îmi place ce ai scris .
RăspundețiȘtergereDaca iti place, te invit sa participi :)
ȘtergereAsta a fost un raspuns de aplauze indelungi!
ȘtergereMult pana a ajunge la perfect? Think again. :)
RăspundețiȘtergereA doua postare care imi place f.mult!
Nu stiu de ce am impresia ca fusesem la un momentdat mai sus decat sunt acum in ale scrisului dar multumesc mult :)
ȘtergereNu s-ar spune ca aveți deficit de fier.Iți simt puterea prin ceea ce scrii, putere îmbinată cu sensibilitate.Combinație ideală pentru un magnetism perfect. Nu esti nici anemică... în mănuirea cuvântului. Îmi placi !
RăspundețiȘtergerePe cat de slaba sunt, pe atat de puternice imi sunt cuvintele.
Ștergere