Badea Bianca. Un produs Blogger.

sâmbătă, 12 aprilie 2014

E inima mea


Mi-aș dori să mi-o înapoiezi.

De ce? O vei sparge din nou.

E inima mea. Voi face cu ea ce am eu chef.

Da? Să știi că ar trebui să ai mai mare grijă cu lucrurile care sunt ale tale.

Bine. Păstrează-o! E oricum jumate piatră, jumate suflet în ea.

Zici tu, dar nu sunt pe deplin convins că așa e. Cred că ești fragilă și rănită, dar asta te face frumoasă. 

Din nou, piatră și suflet. Din ce în ce mai puțin suflet.

Mi-aș dori să nu mai faci lucrurile atât de grele.



Grele? Eu le fac ușoare. Mi-ai dat vise cu lebede plutind pe lac, cu o casă stupidă la malul mării și un oraș într-un ocean și acum mi le iei pe toate. Dar măcar le-am avut pentru un timp...

Nu fi așa.

O să fiu trează în fiecare noapte și o să vânez stele căzătoare pentru a-mi pune cât mai multe dorințe. Poate așa mi se vor împlini.

Mi-ar plăcea să fie într-adevăr ușor. Și tu mi-ai dat mie multe lucruri.

Multe lucruri? Poate vrei să spui prea multe sentimente de dragoste.

Și dorințe, și iubiri.

Te rog, dă-mi-le înapoi.

Dar trebuie să păstrez o bucățică din tine, nu înțelegi? Nu vreau să te uit.

Dar e nenorocita mea de inimă!!

Dacă țineai la ea atât de mult, nu mi-ai fi dăruit-o încă de la început.

Du-te dracu! 

4 comentarii:

  1. Cred că e în natura ființei umane să dăruiască părți din inima ei celor pe care-i iubește.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si uneori sufera atat pentru sacrificiul asta..

      Ștergere
  2. Daca ne-ar intreba inima, inainte sa o dam, tare bine ar fi. N-ar mai avea atatea cicatrici.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doar ca noi suntem niste posesori incredibil de rai si nu avem habar la ce o supunem.

      Ștergere

Va ascult!