Trupul vorbește

Am nevoie de o favoare. Ai un minut?

Nu. Nu am.
Inima mea se simte ca fiind smulsă din piept și biciuită.
Urechile mele se trezesc la țipete în noapte.
Ochii mi se închid plângând în fiecare noapte.
Mintea mea transformă visele în coșmaruri mereu.
Plămânii mi se contractă prea repede pentru a-mi ajunge oxigenul.
Durerile îmi depășesc cu mult anii.
Creierul mi se simte obosit, bătrân, sec.
Stomacul îmi da crampe în fiecare seară și mă îndoi de durere.
Genunchii sunt mult prea slăbiți, dar încă stau în picioare.

Gura mi se usucă și nu pot să vorbesc.
Mâinile îmi transpiră de la atâtea emoții.
Oasele sunt mai fragile ca niciodată.

Dar nu cred că am de ce să mă îngrijorez,
Așa că,

Sigur, cu ce te pot ajuta?:)