Cum să scrii o carte de dragoste

Stăteam și mă gândeam cam ce aș putea să vă povestesc, ce întâmplări hazlii mi s-au mai întâmplat de când cunoscutul incident cu boul și purcelul sau noaptea agitată printre puii de găină. Cum viața mea nu e așa amuzantă pe cât mi-aș dori, m-am hotărât să vă scriu despre ideile mele nebunești în a scrie o carte de dragoste.

De ce romanțe? Pentru că întotdeauna a fost un subiect șmecher în lumea literară. În plus, știam eu câteva ingrediente pentru care erau așa populare.
1. Tipele. Da, tipele sunt moarte după love story-uri. Fiecare fată își dorește în secret un mascul feroce care să-i spună ce să facă să îi șoptească dulcegării la ureche. De asemenea, vor să se simtă în siguranță, ca și cum nimic nu le-ar putea răni când Mr Muscolo e prin preajmă. Și faptul că sunt fată m-a ajutat mult să înțeleg mintea contorsionată a domnișoarelor din ziua de azi.


2. Întunecat și mortal. Tipele adoră pericolul. Și potențialii psihopați. Probabil e o combinație de chestii ce provoacă adrenalină în creierașul lor afumat. În același timp și instabilitatea emoțională prea des întâlnită contează. Dar cine spune că protagonistele trebuie să fie și inteligente? Ele trebuie doar să-și îndeplinească rolul de a iubi până la infinit vreun dement ce le-a distrus visele din copilărie. Dar cui îi pasă? Niște mușchiuleț pe brățuleț le amețește complet. La fel se întâmplă și cu bărbații. Vor fi complet hipnotizați de un fund și o pereche de sâni. Și așa mă gândeam eu că toate chestiile astea vor vinde bine.

3. Chimia. Pentru cele mai bune rezultate a trebuit să mă asigur că femela e întotdeauna mult mai tânără decât masculul de care s-ar presupune că ar trebui să se îndrăgostească. Cu cât e mai mare diferența, cu atât devine mai romantic. E întotdeauna al dracului de înfiorător impresionant când un adult este interesat de o adolescentă, de exemplu. Trebuie să existe și neînțelegeri, evident, cele mai atractive fiind atunci când o femeie se crizează când al ei pretendent o consideră un obiect dimensional de făcut sex, fără creier, în ciuda faptului că multe chiar așa sunt. (Cred că am să mi-o iau grav pentru asta).

4. Gentleman. Cu siguranță trebuia să pun și unul din ăsta în viitorul meu roman. Cineva politicos, chipeș, matur și neapărat să semene cu Eduard Cullen, Fantoma de la operă, Regele Goblin.
Edward = din timpuri străvechi, păr perfect, vrea să-și devoreze iubita = gentleman;
Fantoma = geniu în artă, voce excelentă, vrea să omoare pe toată lumea = gentleman;
Regele = gust pentru eleganță, are propriul castel, dansează bine, păr lung, palid = gentleman;
Toți tipii ăștia ajung în final să le facă ceva bizar minorelor frumoaselor doamne de care se îndrăgostesc. De ce să-i dai fetei tale o floare când poți să treci deja la următorul pas, stricându-i mașina, aruncând-o de pe un bloc sau pur și simplu dorind să incendiezi o întreagă clădire de operă cu ea înăuntru?
Serios, oameni buni, asta înseamnă devotament! Nu-i de mirare că atât de mulți băieți normali au fost părăsiți pentru vampiri.

Ei și cam astea au fost și încă sunt ideile pe baza cărora voi scrie o carte de dragoste. Credeți că voi avea succes?