Mașina verde

Am fost un prototip al viitorului încă de prin 5500 î.C. când s-a inventat roata - probabil cel mai fericit eveniment al omenirii (deși domnul de prin Irak ce a descoperit această uimitoare chestie învârtitoare nu s-a gândit niciodată să ceară drepturi de autor).
După ceva timp un alt geniu al lumii preistorice s-a gândit să atașeze descoperirea colegului său inginer la un șasiu. Cum fierul nu se aflase încă, minunatele roți legate de un șasiu de lemn au format o căruță. Deci da, vă vine să credeți sau nu, inițial eu eram o căruță. Chiar și în ziua de azi mai am rude îndepărtate ce nu au renunțat la grelele percepții de viață din trecut. Asta e  problema cu generațiile vechi: nu se pot adapta cerințelor din prezent.

După alte câteva mii de ani și de mici ajustări, prin secolul 18 cineva mi-a adus în design în ceva cu totul nou: un motoraș cu aburi. Dacă până atunci mă simțeam ca o sclavă a oamenilor, în momentul acela am fost foarte mândră de ei și de noua mea achiziție. Au urmat fel și fel de îmbunătățiri, de la  motoare cu ardere internă până la motoare electrice.
Am ajuns în prezent pe mâinile unor oameni ce par a fi urmașii geniilor din trecut ce au pus bazele a ceea ce sunt acum. Am ajuns în grija celor de la Toyota. Ei sunt cei care m-au șlefuit, m-au aranjat, m-au îmbrăcat până am ajuns ceea ce mi-am dorit întotdeauna.

Problema mea a fost mereu că nu eram prea bună prietenă cu mediul. Existența mea a depins în ultima vreme de substanțe ce au dăunat naturii, iar pentru acest lucru mulți oameni m-au blamat. În același timp, de când mă știu mi-am dorit ca atunci când funcționez să aud frunzele cum foșnesc la trecerea mea, în locul sunetului răgușit al motorului. Deasemenea, după atâția ani de muncă pentru ajustarea cât mai multor probleme, nu e de mirare că am devenit destul de scumpă. Nu mi-a plăcut niciodată asta. Mi-aș fi dorit să fiu accesibilă și cât mai folositoare tuturor oamenilor.

Acum toate aceste speranțe ale mele au devenit realitate datorită familiei Toyota ce mă are în grijă. Mi-au dat chiar și un nume drăguț, Auris Hibrid. De ce așa? Pentru că doar o mașină hibrid poate îndeplini toate condițiile de mai sus: silențiozitate, eficiență și economie, cost de posesie redus, ultra performanță și mai ales prietenie cu mediul.
Acum nu mai simt că muncesc pentru oameni, ci că mă plimb cu ei. Ador diminețile cu ceață în care o tură cu ei este preludiul perfect pentru o aventură de-o vară în lume, aventură în care eu pot deveni una cu natura.