M-am plimbat prin curtea din spate, un loc în care parcă nu m-am jucat niciodată când eram copil. Piscina, construită la aniversarea de 18 ani, acum e plină de frunze mucegăite. E incredibil câte s-au adunat în doar un an de zile.
Urcând scările către dormitorul meu, m-a încercat un sentiment slab de acasă. Priveam scheletul a ceea ce odată fusese un pat și ochii mi-au lăcrimat. Un calculator prăfuit era așezat pe măsuța ce servea cândva drept birou. Mi se zbârlește părul când afară se aude lătratul unui câine. Kyra! Nu... Doar seamănă cu glasul ei pufos. Îi văd coșulețul și simt că trebuie să ies acum afară din acea cameră sau n-o voi mai putea face vreodată.
Cobor cât pot de repede scările și dau buzna în prima ușă pe care o întâlnesc. Nimeresc bucătăria. Aruncându-mi o privire în jur găsesc sursa atâtor castroane sparte acum mai bine de 25 de ani când îmi băgam nasul în dulapul cu vase special parcă pentru a le sparge. Deasupra aceluiași dulap stătea ceva ce m-a făcut să zâmbesc pentru prima dată de când intrasem din nou în această casă: un storcător de fructe Hurom. Zâmbeam pentru că a fost unul din lucrurile care a făcut viața familiei mele mult mai frumoasă și sănătoasă. Mi-amintesc că l-am făcut cadou mamei mele în 2013, pe vremea când abia apăruseră magazinele online. Eram foarte încântată că nu trebuie să hoinăresc singură prin magazine de specialitate, pentru ca apoi să mă chinui a-l căra acasă. Eram sigură că ăsta va fi cadou perfect pentru ea, căci știam cât de mult se chinuia dimineața, înainte ca eu să plec la școală, să-mi pregătească sucul de fructe. Îl făcea manual, așa că trebuia să se trezească devreme pentru a fi gata la timp. Îmi trebuia deci ceva rapid și eficient. Am ales dintre storcătoare presare la rece, produsul cel mai practic, așa că în doar 2 zile iubita mea mamă a primit cel mai bun storcător de fructe existent în acea vreme.
Vai și ce sucuri bune îmi prepara mama pe-atunci! Mi-e dor de acele dimineți vesele în care cum mă trezeam primeam pupicul de Bună dimineața împreună cu sucul meu preferat de banane. Pentru ea își făcea de pere iar pentru tati de morcovi. Poate zâmbiți acum, dar da, tatăl meu bea suc de morcovi la recomandarea medicului pentru sănătatea puțin cam șubredă pe care o avea. Mare noroc a avut deci cu așa storcător care avea suficientă putere pentru a stoarce chiar și rădăcinoasele.
Și iată că iar mi-au dat lacrimile, dar acum erau de fericire. Mi-am amintit datorită lui de toate diminețile minunate pe care le-am petrecut cu familia mea în acea casă. Pentru asta venisem, asta îmi doream, asta am obținut.
Hurom, gustul familiilor fericite :)
RăspundețiȘtergereSi sanatoase :)
Ștergere