Sunt doar o idee

Drag scriitor, 

Nu te plac. Nu te-am plăcut niciodată. Din păcate, am nevoie de tine. Am nevoie de tine pentru a-mi spune povestea. Am nevoie de tine pentru a-mi creea lumea. Am nevoie de tine ca să mă eliberezi. Sunt dependentă de voința ta.

Am nevoie de degetele tale bătând pe această tastatură sau încolăcite pe un stilou. Vreau să-ți ușurezi mintea de orice tip de probleme și să te relaxezi oricât de greu ar părea. Sudoare, sânge și lacrimi, nu-mi pasă. Trebuie să lupți în acest război și să câștigi. Sunt dependentă de tine pentru a mă dezvolta.


E o speranță deșartă, dar ești singura pe care o am. În mintea ta sunt condamnată la mortalitate, slăbiciune și la imaginația ta limitată. Dar afară, pe o hârtie sau în aer nu mai sunt doar subiectul unei singure persoane. Negru pe alb - cuvinte pe o pagină. Cuvinte ce pot planta semințe într-un milion de alte minți. În exteriorul minții tale sunt o poveste capabilă să crească, să se miște, să dăruiască vise oricui mă întâlnește. Totul depinde doar de tine.

Nu te plac și nu te-am plăcut niciodată. Îți urăsc lipsa dedicației, momentele de inspirație pierdută și stilul tău încet de a scrie. Îmi disprețuiesc șederea înăuntrul minții tale superficiale, atât de expusă distragerii. Îți urăsc și toate celelalte idei ce primesc atenția ce mi-ar trebui dăruită mie. Dar iremediabil, depind de tine.

Nu te plac, dar am nevoie de tine. Și uneori și tu ai nevoie de mine. Te afunzi în tentațiile mele irezistibile și atunci totul devine o comedie a vieții tale.

Așa că drag creator, te rog din nou: scapă-mă de această dependență, publică-mă, descătușează-mi aripile și fă din istoria mea un film cu final fericit. Atunci poate o sa-mi reconsider părerea despre tine.

Cu drag, Ideea.