Badea Bianca. Un produs Blogger.

luni, 18 noiembrie 2013

Florile nu își pierd puritatea


Motto:
Puritatea înseamnă să fi capabil de a întâmpina oamenii cu un zâmbet în fiecare zi.

Puritate în dragoste, puritate în slăbiciune, puritate în lacrimi, puritate în ziua de mâine, puritate în viața, puritate în inimi, puritate în oameni.

Îți amintești zilele când...

școala era amuzantă,
băutura era suc,
să fii high însemna să te duci la munte,
protecție era doar casca de la bicicletă,
luptele durau 2 minute,

presiunea era ceva ce învățam la școală,
să înjuri era rău,
copiii apăreau prin buric,
păsările și albinele erau animale,
părinții tăi erau eroii tăi,
moartea era pentru oameni bătrâni ?

Îți amintești zilele când aveai sufletul pur?

Erau vremuri când cântam serenade sub stele, melodii despre fericire și visuri, erau vremuri când perfecțiunea putea fi atinsă. Perfecțiunea erai tu.
Erau vremuri când stăteam în parc doar pentru a vedea vântul cum sărută frunzele. Iar tu dădeai nume florilor. Spuneai că sunt singure și că aveau nevoie de dragoste. Acum tu ai nevoie de dragoste.
Dacă inima ta atunci ar fi fost o culoare, ar fi fost un alb strălucitor și așa de imaculat încât Iarna ar fi devenit geloasă.

Amintește-ți ce înseamnă puritatea. 
Pentru că întreaga ta ființa merită speranță și visuri, un final fericit și un basm în care trebuie să crezi. Încă meriți să trăiești momente de neuitat, să zâmbești, să ai un cățel pe nume Stuart și să mănânci ciocolată. Meriți să ai o stea doar a ta și tot ce vrei atât timp cât îți dorești cu adevărat.

Nu uita că lumea nu își va pierde niciodată puritatea atât timp cât tu vei continua să crezi în ea.

Chiar și în zilele negre ochii ar trebui să ți se împăienjeneze cu nădejde. Să ai spiritul atât de curat încât să crezi că există o cometă în univers ce se roagă pentru dorințele tale. În tăcerile cele mai întunecate inima ar trebui să-ți bată fin pe o muzică lentă de pian. E nevoie doar să asculți cu atenție.

Încă nu ți-ai pierdut inocența.
Uneori viața se simte ca o piesă teribilă de teatru unde toată lumea joacă prost. Apoi te rătăcești de personajul pe care îl joci, îți uiți replicile, dai greș. Dar încă e o șansă pentru o performanță într-o zi de mâine mai fericită. Dar mai mult decât atât, încă ai restul zilei să-ți revii și să te îndrepți.
Undeva în lume cineva are sufletul atât de limpede încât ar face orice să-ți lumineze ziua și să îți picteze un curcubeu pe cer. Există cineva atât de curat încât te va urca pe umerii lui dacă asta te va ajuta să-ți atingi idealurile.

Atunci când vei simți că fericirea s-a așezat pe ultimul raft prăfuit al vieții tale și s-a acoperit de murdărie trebuie să ai virtutea de a știi cum să o dai jos de acolo. Nu uita că trebuie să existe și rău așa încât binele să-și dovedească puritatea.

4 comentarii:

Va ascult!