În același timp mulți mai zic că teatrul este o artă muribundă în zilele noastre. Eu zic că este mai vie ca oricând în inima mea și a multor pasionați de dramaturgie.
La ultima piesă de teatru la care am fost am avut ocazia să o văd pe Maia Morgenstern în rolul interesatei Lola Blau. Drama a avut loc la Teatrul Evreiesc de Stat, un teatru cu o lungă istorie de aproximativ 130 de ani. Locul acela m-a încântat de fiecare dată când am intrat în el. Pentru mine e ceva special să privesc oameni atât de creativi și talentați.
Au trecut câțiva ani de când îmi doream cu ardoare să devin actriță. Acesta e visul multor fetițe și a fost inclusiv al meu, doar că în cazul meu s-a manifestat la o vârstă puțin mai înaintată, aproximativ prin perioada liceului. Din păcate nu am fost suficient de ambițioasă încât să-mi urmez dorința până la capăt. Sau poate nu a fost vorba de ambiție, ci de mulțimea de visuri pe care le aveam iar, într-un final, alegerea a mers către ceva ce părea mai important la vremea propriu-zisă.
Acum nu pot spune neapărat că regret decizia pe care am luat-o atunci, dar în același timp nu pot să nu mă gândesc cum ar fi fost viața mea într-un ropot de aplauze la finalul fiecărei interpretări.
Îmi place să fiu înconjurată de oameni și ador să le trăiesc poveștile. Este incredibil când te transpui într-un personaj complet fictiv pe care trebuie să-l înțelegi atât de bine încât fie că te identifici cu el sau nu, tu, ca și interpret, trebuie să știi exact cum ar reacționa și ce ar simți în situațiile cu care se confruntă. Dacă nu ești capabil să faci acest lucru, ar trebui probabil să te îndrepți către o altă carieră, căci actoria nu este de tine.
Spun toate lucrurile astea dintr-o mică experiență pe care am avut-o în trecut cu piesele de teatru. Mă implicam pe cât puteam în tot felul de scenete în generală și în liceu, iar cu o anumită ocazie, am ajuns chiar să regizez propria mea piesă de teatru. A fost o reprezentație măruntă, bineînțeles, la nivelul clasei din care făceam parte, dar ideea în sine a fost genială și mi-a plăcut la nebunie.
Teatrul nu va muri niciodată pentru că nu sunt singura care simte asemenea lucruri. Lumea, evident, preferă să vadă filme, dar asta doar pentru că nu realizează că teatrul nu înseamnă doar muzică, dans și recitarea unor roluri. E vorba de cultură, experiență și mod de a trăi. Mi-ar plăcea enorm să mai am ocazia să joc într-o piesă de teatru măcar o dată, oricât de mică ar fi. Spuneam că ador să mă transpun în poveștile altor persoane și asta pentru a-mi uita povestea mea de multe ori mult prea tristă pentru a-mi mai dori s-o duc mai departe. Bineînțeles că pot face asta foarte bine citind o carte sau uitându-mă la un film, dar ziceam mai sus că îmi plac și oamenii. Teatrul e singurul care îmi oferă ocazia să mă aflu printre ei și să-i analizez așa cum îmi doresc, într-o experiență live.
Sunt persoane care ar găsi numeroase dezavantaje în a petrece timpul vizionând o piesă de teatru. Chiar și eu pot spune că au fost dăți când partea financiară nu mi-a permis să merg de câte ori aș fi vrut la anumite piese. Asta mă face să stau la pândă de vouchere pe net pentru a prinde o ofertă bună. Când am noroc, îmi strâng toți prietenii și mergem să ne distrăm împreună, căci, într-adevăr, pentru noi toți este și o formă de distracție. Pentru că tot am ajuns la partea cu prietenii, pot spune că am o mulțime de cunoștințe pe care le încântă ideea de a merge la teatru și datorită interesului lor, sunt convinsă că această artă nu va dispărea niciodată, oricât de populare ar deveni filmele împreună cu tehnologia lor pe viitor.
Mi-ar plăcea să văd totuși mai multe activități de promovare și atragere a spectatorilor și din partea organizatorilor teatrelor. Când zic activități de promovare, mă refer și la altceva în afara banalelor afișe pe zidurile și blocurile orașelor. O idee pe care eu aș pune-o în practică pentru a atrage sau a menține viu interesul publicului este organizarea de scenete în aer liber, în parcuri sau în diverse locuri la care oamenii pot avea acces gratuit, într-o atmosferă plăcută. Nu mă pricep la marketing, dar eu, ca parte din public, spun că aș fi încântă să iau parte la un așa spectacol și cu siguranță m-ar captiva și m-ar face să-mi doresc a vedea din ce în ce mai multe.
Teatrul înseamnă metamorfoză - Silviu Purcărete
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2014
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Va ascult!